5 definiții pentru țunțurliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țunțurliu, ~ie a [At: ALECSANDRI, T. 95 / Pl: ~ii / E: ns cf țonțoroi] (Mol) 1-2 av, a (În mod) grozav, deosebit.

țonțoroiu a. Mold. fam. țanțoș: sunt țonțoroiu ori ba? AL. [Și țunțurliu: v. țanțoș].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țunțurlíu adj. m., f. țunțurlíe; pl. m. și f. țunțurlíi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țunțurlíu, -íe, adj. (reg.) țanțoș, țonțoroi.

Intrare: țunțurliu
țunțurliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țunțurliu
  • țunțurliul
  • țunțurliu‑
  • țunțurlie
  • țunțurlia
plural
  • țunțurlii
  • țunțurliii
  • țunțurlii
  • țunțurliile
genitiv-dativ singular
  • țunțurliu
  • țunțurliului
  • țunțurlii
  • țunțurliei
plural
  • țunțurlii
  • țunțurliilor
  • țunțurlii
  • țunțurliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)