8 definiții pentru țuiculeană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. (Fam.) Țuiculiță. – Țuică + suf. -uleană.

țuiculea sf [At: PAS, L. I, 90 / Pl: ~ene / E: țuică1 + -uleană] 1-4 (Fam; șhp) Țuiculiță (1-4).

ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. Țuiculiță. – Țuică + suf. -uleană.

ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. Țuiculiță. Haide să ne cinstim la sfîntul Gheorghe, unde e o cîrciumă la care viu cîteodată și-i trag o țuiculeană. PAS, L. I 90.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuiculeánă (fam.) s. f., g.-d. art. țuiculénei; pl. țuiculéne

țuiculeánă s. f., g.-d. art. țuiculénei; pl. țuiculéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUICULEÁNĂ s. v. țuiculiță, țuicușoară.

țuiculea s. v. ȚUICULIȚĂ. ȚUICUȘOARĂ.

Intrare: țuiculeană
țuiculeană substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuiculea
  • țuiculeana
plural
  • țuiculene
  • țuiculenele
genitiv-dativ singular
  • țuiculene
  • țuiculenei
plural
  • țuiculene
  • țuiculenelor
vocativ singular
plural

țuiculeană

etimologie:

  • Țuică + sufix -uleană.
    surse: DEX '98 DEX '09