8 definiții pentru țuicuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUICUIÁLĂ, țuicuieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țuicui; țuicăreală. [Pr.: -cu-ia-] – Țuicui + suf. -eală.

țuicuia sf [At: DM / Pl: ~ieli / E: țuicui + -eală] (Fam) Țuicăreală.

ȚUICUIÁLĂ, țuicuieli, s. f. Faptul de a se țuicui; țuicăreală. [Pr.: -cu-ia-] – Țuicui + suf. -eală.

ȚUICUIÁLĂ, țuicuieli, s. f. Țuicăreală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuicuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. țuicuiélii; pl. țuicuiéli

țuicuiálă s. f., g.-d. art. țuicuiélii; pl. țuicuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUICUIÁLĂ s. v. țuicăreală.

Intrare: țuicuială
țuicuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuicuia
  • țuicuiala
plural
  • țuicuieli
  • țuicuielile
genitiv-dativ singular
  • țuicuieli
  • țuicuielii
plural
  • țuicuieli
  • țuicuielilor
vocativ singular
plural

țuicuială

etimologie:

  • Țuicui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09