8 definiții pentru țuhal

ȚUHÁL, țuhali, s. m. (Regional) Sac mare pentru căratul și păstrarea făinii, a cerealelor etc. Înșfăcă pe popă, parcă ducea un țuhal. CONTEMPORANUL, VIIII 10. Acești peri... trebuie să-i puie în niscaiva țuhali să-i trimată la alți oameni. DRĂGHICI, R. 77. Se ținea sărăcia de el ca scaiul de oaie. Vorba ceea: intra-n casă cu trăistuța și n-o putea scoate cu țuhalul. ȘEZ. XXI 21.

țuhál (sac) (reg.) s. m., pl. țuháli

țuhál (sac) s. m., pl. țuháli

țuhál (-li), s. m. – (Mold., Bucov.) Sac. Tc. çuval, prin intermediul ngr. τσουβάλι (Ivănescu, BF, I, 161; Graur, GS, VI, 330; Gáldi 263).

țuhál, țuháli, s.m. (reg.) sac mare pentru boabe de porumb.

țuhal n. Mold. sac în care se pune boabele de porumb vânturat. [Origină necunoscută].

țuhál m., pl. (ngr. tsuváli, sac de pele [!], d. turc. çuval, sac). Nord. Sac mare (60-80 kg. orĭ maĭ mult). V. harar.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

țuhal s. n. sg. închisoare.

Intrare: țuhal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuhal țuhalul
plural țuhali țuhalii
genitiv-dativ singular țuhal țuhalului
plural țuhali țuhalilor
vocativ singular
plural