3 definiții pentru țuțuienesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuțuienesc, ~ească [At: SEVASTOS, N. 282 / V: țuțănească sf / Pl: ~nești / E: țuțuian + -esc] (Reg) 1 a Care aparține țuțuienilor (1). 2 a Propriu țuțuienilor (1). 3 a (Îs) Oi ~ești Numele unei varietăți de oi nedefinite mai îndeaproape. 4 Horă de brâu nedefinită mai îndeaproape. 5 sfa Melodie după care se execută țuțuieneasca (4).

țuțănească sf vz țuțuienesc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuțuienésc adj. m., f. țuțuieneáscă; pl. m. și f. țuțuienéști

Intrare: țuțuienesc
țuțuienesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuienesc
  • țuțuienescul
  • țuțuienescu‑
  • țuțuienească
  • țuțuieneasca
plural
  • țuțuienești
  • țuțuieneștii
  • țuțuienești
  • țuțuieneștile
genitiv-dativ singular
  • țuțuienesc
  • țuțuienescului
  • țuțuienești
  • țuțuieneștii
plural
  • țuțuienești
  • țuțuieneștilor
  • țuțuienești
  • țuțuieneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)