3 definiții pentru țușc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țușc, ~ă [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 23/6 / Pl: țuști, țuște a, țușce sf / E: nct] (Mol) 1-2 sf, a (Varietate de oi) care se înrudește cu țurcana2. 3-4 sf, a (Oaie) care aparține varietății țușcă (1) Si: (oaie) țurcană2 (1-2). 5 sf Epitet pentru o fată tânără și naivă.

țúșcă și (Btș.) țoáșcă f., pl. ștĭ și ște (sîrb. čuška, palmă, fleașcă. Cp. cu cĭușcă, ĭușcă și țoșcă). Mold. Mișcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la un joc de arșice. De-a țușca, jocu de-a bătaĭa cu’n ștergar răsucit. Adj. (țușc, țușcă). Se zice despre un fel de oĭ micĭ (proaste), înrudite cu țurcanele: oĭ țuște, berbecĭ țuștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țușc adj. m., pl. țuști; f. sg. țúșcă, pl. țúște

Intrare: țușc
țușc adjectiv
adjectiv (A13.1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țușc
  • țușcul
  • țușcu‑
  • țușcă
  • țușca
plural
  • țuști
  • țuștii
  • țuște
  • țuștele
genitiv-dativ singular
  • țușc
  • țușcului
  • țuște
  • țuștei
plural
  • țuști
  • țuștilor
  • țuște
  • țuștelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)