țorțona vtr [At: POLIZU / V: țoț~ / Pzi: ~nez / E: ns cf zorzoană, zorzonat] (Reg) 1-2 A (se) împopoțona.

țoțona v vz țorțona

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

țorțoná, țorțonéz, vb. I (reg.) a se împopoțona.