19 definiții pentru țoală

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOALĂ, țoale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2.

ȚOA (pl. -le) sf. 👕 Haină, îmbrăcăminte: cînd cumperi vreo ~ nouă, să nu o iei de Marți la purtare (GOR.); unele alergară călări... iară altele numai cu cîte o ~ aruncată pe dînsele așa d’a-n fuga (ISP.); trupul ei despuiat, ce abia-l înveleau niște țoale sfîșiate, părea sdrobit (ODOB.); acum intră într’o sobă în care era un dolap, îl deschide și vede în lăuntru nește țoale tot de aur (CAT.) [comp. ȚOL2].

ȚOALĂ, țoale, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2.

ȚOALĂ, țoale, s. f. (Popular, mai ales la pl.) Obiect de îmbrăcăminte; (depreciativ) haină veche, uzată. Trec săptămînile... și nu mai avem țoale. DUMITRIU, N. 23. Arunc o țoală pe mine și ies afară, în arie. STANCU, D 318. Erau niște țoale pe un cuier la dreapta. SLAVICI, N. II 186. ◊ Fig. Scuturînd de pe noi ultimele țoale ale umilinței fanariote, să ne întărim sufletele. ODOBESCU, S. III 447.

ȚOALĂ ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai. 2) peior. Haină veche, ponosită. 3) v. ȚOL2. /v. țol

țoală f. Mold. V. țol: apoi își pun câte o țoală în spate CR. [Formă abstrasă din pl. țoale].

țoálă f., pl. e (d. țol. Cp. cu haĭnă). Fam. Haĭnă: se gătește, îmbracă țoală (Pan), apoĭ îțĭ pun cîte-o țoală’n spate (Cr.). V. înțolesc, halipă, buleandră.

ȚOL2 (pl. țoluri, țoale) sn. 1 Țesătură de pînză groasă sau de lînă ce serveșțe la învelit, de așternut peste ceva; pătură: Cu ~uri rupte, afumate, Căruțele le învelesc (DON.); fiește-care Țigan are șatra lui făcută din mai multe bucăți de ~uri afumate (ALECS.); stăpîne! așterne un ~ aici, în mijlocul ogrăzii (CRG.) 2 Trans. Maram. Covor 3 = ȚOA.

ȚOLIC (pl. -ice) sn. dim. ȚOL2, ȚOA: țoalele și ~ele sînt țesute din lînă... și sînt vărgate cu negru, alb... și cu alte culori (PĂC.)

Ortografice DOOM

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țoa (îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoalei; pl. țoale

țoa (obiect de îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoalei; pl. țoale

țoa (obiect de îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. țoalei; pl. țoale

Etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țoală (-le), s. f.1. Covor, carpetă. – 2. Cuvertură, pătură. – 3. Haină, îmbrăcăminte. – Var. țol. Mr. ciol. Tc. çul, prin intermediul ngr. τσόλι sau τσούλι (Densusianu, Filologie, 448; Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Romnzevalle 79; Scriban); ne scapă eventuala legătură cu v. sb. calun, ceh. caloun, pol. calun „covor” (Berneker 120). Din lat. stola (Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 190) nu este posibil; și cu atît mai puțin din țuhal (Byck-Graur 38). Der. țoleturi, s. f. pl. (îmbrăcăminte); țolic, s. n. (carpetă); țolincă, s. f. (covor mic); țolină, s. f. (femeie de stradă), cf. buleandră, fleandură, hanță, tîrfă (după Philippide, Principii, 107, de la tol contaminat cu mag. cula); țoandră, s. f. (gioarsă, haină veche), prin contaminarea lui toală cu țundră (din mag. condra, după Pascu, R. critică, VI, 159; cf. Iordan, BF, II, 570); înțoli, vb. (a îmbrăca; refl., a prospera, a perveni). – Cf. țundră.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

ȚOA s. v. cergă, cuvertură, haină, îmbrăcăminte, învelitoare, pătură, strai, velință, veșmânt.

țoa s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. STRAI. VELINȚĂ. VEȘMÎNT.

ȚOALE s. pl. v. boarfe.

ȚOALE s. pl. boarfe (pl.), bulendre (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)

Regionalisme / arhaisme

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

țoală, s.f. – v. țolincă („cergă uzată”).

țoală, s.f. – v. țolincă.

Intrare: țoală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoa
  • țoala
plural
  • țoale
  • țoalele
genitiv-dativ singular
  • țoale
  • țoalei
plural
  • țoale
  • țoalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țoa, țoalesubstantiv feminin

  • 1. popular mai ales la plural Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: țoliță
    • format_quote Trec săptămînile... și nu mai avem țoale. DUMITRIU, N. 23. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Haină veche, uzată. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Arunc o țoală pe mine și ies afară, în arie. STANCU, D 318. DLRLC
      • format_quote Erau niște țoale pe un cuier la dreapta. SLAVICI, N. II 186. DLRLC
      • format_quote figurat Scuturînd de pe noi ultimele țoale ale umilinței fanariote, să ne întărim sufletele. ODOBESCU, S. III 447. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.