❍ȚOȚĂ (pl. -țe) sf. Olten. 🚜 Grămadă, glugă (de 8-10 snopi) de coceni.

țóță f., pl. e (din aceĭașĭ răd. cu țuțuĭan, cĭoc, cĭucă ș. a., precum și cu alb. tsutsă, fetișoară). Gorj. Glugă (piramidă) de cocenĭ.

❍ȚUȚĂ (pl. -țe) sf. 🚜 Olten. = ȚOȚĂ.

ȚOȚĂ subst. olt. (claie de snopi). 1. Radu Țoțăi, în genitiv, olt. (16 B... ). 2. Țoțea, fain. act. 3. Țoțoc (ib.) Țoțoi s. 4. Țoțoș Radul (17 B I 479).

țoță, țoțe, s.f. (reg.) grămadă de coceni.