ȚITERĂ țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.

țiteră sf [At: DEMETRESCU, O. 82 / V: (îvr) cit~^[1], ~tară, (reg) ~toră, ~tură / Pl: ~re, (rar) ~ri / E: ger Zither] 1 Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o pană. 2 (Reg; îf țitoră) Cobză (1).

ȚITERĂ = CITERĂ [germ.].

ȚITERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.

ȚITERĂ, țitere, s. f. (Și în forma citeră) Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o lamă de os sau de metal. Am să vă cînt din țiteră. SADOVEANU, O. I 325. Suspină țitera-n Tirol, Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag cu capul gol Pe prispă stă și cîntă. IOSIF, P. 76. Într-un oraș, din întîmplare, Venise-un cîntăreț de stradă Și dintr-o țiteră duioasă Cînta această serenadă. DEMETRESCU, O. 82. ◊ Fig. Dezgustat de deșertăciunile... lumești, care l-au făcut pentru un timp să-și oropsească chiar și citera favorită... poetul romîn își aduse cu drag aminte de dulcea viață de la țară. ODOBESCU, S. III 152. – Variantă: citeră s. f.^[1]

ȚITERĂ ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse coarde metalice, puse în vibrație prin atingere cu un plectru de metal sau de os. /<germ. Zither

țiteră f. instrument de muzică cu coarde de pișcat. [Nemț. ZITHER (v. lăută)].

*țíteră, V. citeră.

țitară sf vz țiteră

țitoră sf vz țiteră

țitură sm vz țiteră

CITERĂ s. f. v. țiteră.

*cíteră și țíteră f., pl. e (germ. zither, ngr. tzitera, it. cétera. V. ceteră). Un fel de chitară fără gît, cu coarde de metal, din care se cîntă ținînd-o pe masă orĭ pe genuchĭ. V. canon și cimbal.

țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere

țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere

țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere

țiteră (< germ. Zither), instrument cu coarde ciupite. Se presupune că numele ar proveni de la Kithara* vechilor greci, de unde în germ. Zither; la noi numele provine prin traducerea din germ. Are mai multe coarde întinse pe o cutie de rezonanță* ce poate avea forme diferite. Grupul de coarde pe care se cântă (cu o pană de gâscă) este împărțit prin bare metalice, restul de coarde fiind de rezonanță (coarde simpatice*).