11 definiții pentru ținutal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (Înv.) Privitor la ținut (II), care aparține unui ținut. – Ținut + suf. -al.

ținutal, ~ă a [At: (a. 1839) URICARIUL, V, 11/9 / Pl: ~i, ~e / E: ținut1 + -al cdp fr territorial] (Înv) Care aparține unui ținut1 (18).

ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ținut (II), de ținut. – Ținut + suf. -al.

ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (Învechit) Privitor la ținut1 (1). V. județean. Autoritate ținutală. ALECSANDRI, la CADE.

ȚINUTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de un ținut; propriu unui ținut. /ținut + suf. ~al

ținutal f. Mold. județean: autoritate ținutală AL.

*ținutál, -ă adj. De ținut, de județ, județenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ținutál (înv.) adj. m., pl. ținutáli; f. ținutálă, pl. ținutále

ținutál adj. m., pl. ținutáli; f. sg. ținutálă, pl. ținutále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINUTÁL adj. v. județean.

Intrare: ținutal
ținutal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținutal
  • ținutalul
  • ținutalu‑
  • ținuta
  • ținutala
plural
  • ținutali
  • ținutalii
  • ținutale
  • ținutalele
genitiv-dativ singular
  • ținutal
  • ținutalului
  • ținutale
  • ținutalei
plural
  • ținutali
  • ținutalilor
  • ținutale
  • ținutalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ținutal

etimologie:

  • Ținut + sufix -al.
    surse: DEX '98 DEX '09