6 definiții pentru țintișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară.

ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară.

țintișoa sf [At: POLIZU / V: ținți~ (S și: țânți~) / Pl: ~re / E: țintă1 + -ișoară] 1-18 (Șhp) Țintă1 (1-9) mică.

ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). (Cu pronunțare regională) Călare p-un cal vînăt... Cu frîul cu țîntișoare. PĂSCULESCU, L. P. 47.

țințișoa sf vz țintișoară


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintișoáră s. f., g.-d. art. țintișoárei; pl. țintișoáre

țintișoáră s. f., g.-d. art. țintișoárei; pl. țintișoáre

Intrare: țintișoară
țintișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintișoa
  • țintișoara
plural
  • țintișoare
  • țintișoarele
genitiv-dativ singular
  • țintișoare
  • țintișoarei
plural
  • țintișoare
  • țintișoarelor
vocativ singular
plural

țintișoară

etimologie:

  • Țintă + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09