11 definiții pentru țintelat țintilat țintolat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.

ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.

țintelat, ~ă a [At: EMINESCU, L. P. 74 / V: ~til~, ~tol~ / Pl: ~ați, ~e / E: ținte (pll țintă1) cf țințelat] (Mol; d. curele, chimire etc.) Împodobit cu ținte1 (4) Si: țintat2 (2), țintuit2 (3).

ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Regional) Țintat (1). Șerpe mare o venit... Jumătate m-o mîncat, Jumătate nu mă poate, De curăle țintelate. ȘEZ. XIII 216. – Variante: țintilát, -ă (ȘEZ. XIII 215), țintolát, -ă (BIBICESCU, P. P. 1O, ȘEZ. I 45) adj.

ȚINTILÁT, -Ă adj. v. țintelat.

ȚINTILÁT, -Ă adj. v. țintelat.

ȚINTOLÁT, -Ă adj. v. țintelat.

ȚINTOLÁT, -Ă adj. v. țintelat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintelát (reg.) adj. m., pl. ținteláți; f. țintelátă, pl. ținteláte

țintelát adj. m., pl. ținteláți; f. sg. țintelátă, pl. ținteláte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINTELÁT adj. v. țintat, țintuit.

Intrare: țintelat
țintelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintelat
  • țintelatul
  • țintelatu‑
  • țintela
  • țintelata
plural
  • țintelați
  • țintelații
  • țintelate
  • țintelatele
genitiv-dativ singular
  • țintelat
  • țintelatului
  • țintelate
  • țintelatei
plural
  • țintelați
  • țintelaților
  • țintelate
  • țintelatelor
vocativ singular
plural
țintilat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintilat
  • țintilatul
  • țintilatu‑
  • țintila
  • țintilata
plural
  • țintilați
  • țintilații
  • țintilate
  • țintilatele
genitiv-dativ singular
  • țintilat
  • țintilatului
  • țintilate
  • țintilatei
plural
  • țintilați
  • țintilaților
  • țintilate
  • țintilatelor
vocativ singular
plural
țintolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintolat
  • țintolatul
  • țintolatu‑
  • țintola
  • țintolata
plural
  • țintolați
  • țintolații
  • țintolate
  • țintolatele
genitiv-dativ singular
  • țintolat
  • țintolatului
  • țintolate
  • țintolatei
plural
  • țintolați
  • țintolaților
  • țintolate
  • țintolatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țintelat țintilat țintolat

etimologie:

  • țintă
    surse: DEX '09 DEX '98