9 definiții pentru ținteș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Reg., despre oameni) Care țintește.bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.

ținteș, ~ă a [At: MURNU, I. 136 / Pl: ~i, ~e / E: țintă1 + -eș] (Mol) 1 (D. oameni) Care este un bun țintaș (2). 2 (Pex; d. ochi) Ager. 3 Îndreptat fix spre ceva. 4 (Reg; d. coarnele animalelor) Îndreptat înainte. 5 (Rar) Țeapăn (1). 6 (D. animale, mai ales d. vite) Țintat1 (3).

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Rar) Care țintește bine, care nimerește ținta, țintaș bun; p. ext. (despre ochi) ager. Zise lui Febos Apolon, Atene cu ochii albaștri: Fie, tu, meștere ținteș. MURNU, I. 136. Arcaș cu ochiul ținteș. ALECSANDRI, P. III 312.

ȚÍNTEȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2) (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un anumit punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. /țintă + suf. ~eș

ținteș a. fix, îndreptat către o țintă: arcași cu ochiul ținteș AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țínteș (reg.) adj. m., pl. țínteși; f. țínteșă, art. țínteșa, pl. țínteșe

țínteș adj. m., pl. țínteși; f. sg. țínteșă, pl. țínteșe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țintéș, țínteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal).

Intrare: ținteș
ținteș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținteș
  • ținteșul
  • ținteșu‑
  • ținteșă
  • ținteșa
plural
  • ținteși
  • ținteșii
  • ținteșe
  • ținteșele
genitiv-dativ singular
  • ținteș
  • ținteșului
  • ținteșe
  • ținteșei
plural
  • ținteși
  • ținteșilor
  • ținteșe
  • ținteșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ținteș

  • 1. regional (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Zise lui Febos Apolon, Atene cu ochii albaștri: Fie, tu, meștere ținteș. MURNU, I. 136.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țintă + sufix -eș.
    surse: DEX '98 DEX '09