opțiuni
  • info

11 definiții pentru ținteș

din care

Explicative DEX

ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Reg., despre oameni) Care țintește.bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.

ținteș, ~ă a [At: MURNU, I. 136 / Pl: ~i, ~e / E: țintă1 + -eș] (Mol) 1 (D. oameni) Care este un bun țintaș (2). 2 (Pex; d. ochi) Ager. 3 Îndreptat fix spre ceva. 4 (Reg; d. coarnele animalelor) Îndreptat înainte. 5 (Rar) Țeapăn (1). 6 (D. animale, mai ales d. vite) Țintat1 (3).

ȚINTEȘ adj. Care ochește bine, care trage bine la țintă: arcaș cu ochiul ~ (ALECS.).

ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.

ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Rar) Care țintește bine, care nimerește ținta, țintaș bun; p. ext. (despre ochi) ager. Zise lui Febos Apolon, Atene cu ochii albaștri: Fie, tu, meștere ținteș. MURNU, I. 136. Arcaș cu ochiul ținteș. ALECSANDRI, P. III 312.

ȚINTEȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2) (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un anumit punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. /țintă + suf. ~eș

ținteș a. fix, îndreptat către o țintă: arcași cu ochiul ținteș AL.

Ortografice DOOM

ținteș (reg.) adj. m., pl. ținteși; f. ținteșă, art. ținteșa, pl. ținteșe

ținteș (reg.) adj. m., pl. ținteși; f. ținteșă, art. ținteșa, pl. ținteșe

ținteș adj. m., pl. ținteși; f. sg. ținteșă, pl. ținteșe

Regionalisme / arhaisme

ținteș, ținteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal).

Intrare: ținteș
ținteș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținteș
  • ținteșul
  • ținteșu‑
  • ținteșă
  • ținteșa
plural
  • ținteși
  • ținteșii
  • ținteșe
  • ținteșele
genitiv-dativ singular
  • ținteș
  • ținteșului
  • ținteșe
  • ținteșei
plural
  • ținteși
  • ținteșilor
  • ținteșe
  • ținteșelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ținteș, ținteșăadjectiv

  • 1. regional (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zise lui Febos Apolon, Atene cu ochii albaștri: Fie, tu, meștere ținteș. MURNU, I. 136. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Despre ochi: ager, scrutător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ager scrutător
      • format_quote Arcaș cu ochiul ținteș. ALECSANDRI, P. III 312. DLRLC
etimologie:
  • Țintă + -eș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.