10 definiții pentru țigănos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. – Țigan + suf. -os.

ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. – Țigan + suf. -os.

țigănos, ~oa a [At: KLEIN, D. 443 / Pl: ~oși, ~oase / E: țigan + -os] (Reg) 1 Care se tocmește mult, cu insistență și cu obrăznicie. 2 Care se comportă ca un țigan (1). 3 Care vorbește ca un țigan (1). 4 Zgârcit. 5 Brunet. 6 Oacheș.

ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. Care se tocmește mult; calic, zgîrcit; care are maniere urîte. Tare-i țigănos. ȘEZ. II 47. ♦ Oacheș, brun.

ȚIGĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre persoane) 1) Care are aspect de țigan; care seamănă a țigan. 2) Care are maniere țigănești. /țigan + suf. ~os

țigănos a. foarte sgârcit: era așa de țigănos de-și mânca de sub unghii ISP.

țigănós, -oásă adj. Plin de țigănie (de zgîrcenie, de hoție ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigănós adj. m., pl. țigănóși; f. țigănoásă, pl. țigănoáse

țigănós adj. m., pl. țigănóși; f. sg. țigănoásă, pl. țigănoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGĂNÓS adj. v. brun, brunet, negricios, oacheș, tuciuriu.

țigănos adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEȘ. TUCIURIU.

Intrare: țigănos
țigănos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănos
  • țigănosul
  • țigănosu‑
  • țigănoa
  • țigănoasa
plural
  • țigănoși
  • țigănoșii
  • țigănoase
  • țigănoasele
genitiv-dativ singular
  • țigănos
  • țigănosului
  • țigănoase
  • țigănoasei
plural
  • țigănoși
  • țigănoșilor
  • țigănoase
  • țigănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigănos

etimologie:

  • Țigan + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09