10 definiții pentru țigăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi îndelung. – Din țigan.

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan.

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A se tocmi mult, a se calici, a cere ceva cu insistență. Știi tu ce gîndesc și nu mă mai țigănesc. PANN, P. V. II 38.

A SE ȚIGĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan

țigănì v. a se tocmi într’una: cât m’am țigănit cu ei AL.

2) țigănésc v. tr. Prefac în Țigan. V. refl. Neguțez (mă tocmesc) ca Țiganiĭ, pînă la plictiseală, ca să obțin un lucru: nu te maĭ țigăni pentru un franc!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țigăní (a se ~) vb. refl, ind. prez. 3 sg. se țigănéște, imperf. 3 sg. se țigăneá; conj. prez. 3 să se țigăneáscă

țigăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănésc, imperf. 3 sg. țigăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țigăneáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țigăní, țigănesc, vb. refl. – A se târgui în mod insistent; a se certa, a căuta gâlceavă. – Din țigan (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țigăni, țigănesc v. r. 1. a insista în mod penibil și zgomotos pentru a obține ceva; a cere ceva cu insistență 2. a se târgui; a se tocmi în mod exagerat 3. a se comporta în mod necivilizat, zgomotos, strident

Intrare: țigăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țigăni
  • țigănire
  • țigănit
  • țigănitu‑
  • țigănind
  • țigănindu‑
singular plural
  • țigănește
  • țigăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țigănesc
(să)
  • țigănesc
  • țigăneam
  • țigănii
  • țigănisem
a II-a (tu)
  • țigănești
(să)
  • țigănești
  • țigăneai
  • țigăniși
  • țigăniseși
a III-a (el, ea)
  • țigănește
(să)
  • țigănească
  • țigănea
  • țigăni
  • țigănise
plural I (noi)
  • țigănim
(să)
  • țigănim
  • țigăneam
  • țigănirăm
  • țigăniserăm
  • țigănisem
a II-a (voi)
  • țigăniți
(să)
  • țigăniți
  • țigăneați
  • țigănirăți
  • țigăniserăți
  • țigăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țigănesc
(să)
  • țigănească
  • țigăneau
  • țigăni
  • țigăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigăni

  • 1. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Știi tu ce gîndesc și nu mă mai țigănesc. PANN, P. V. II 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se târgui, a se tocmi îndelung.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: