6 definiții pentru țigăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNEÁLĂ, (2) țigăneli, s. f. (Reg. și fam.) 1. Faptul de a se țigăni. 2. (La pl.) Vorbe urâte, insulte. – Țigăni + suf. -eală.

țigănea sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~eli / E: țigăni + -eală] (Reg) Discuție aprinsă Si: ceartă (1), scandal.

ȚIGĂNEÁLĂ, țigăneli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țigăni.Țigăni + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigăneálă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țigănélii; (insulte) pl. țigănéli

țigăneálă s. f., g.-d. art. țigănélii; (atitudini) pl. țigănéli


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țigăneală, țigăneli s. f. 1. cerere insistentă / încăpățânată 2. târguială, tocmeală (de o manieră necivilizată) 3. comportament necivilizat, zgomotos, strident

Intrare: țigăneală
țigăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănea
  • țigăneala
plural
  • țigăneli
  • țigănelile
genitiv-dativ singular
  • țigăneli
  • țigănelii
plural
  • țigăneli
  • țigănelilor
vocativ singular
plural

țigăneală

etimologie:

  • Țigăni + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98