8 definiții pentru țigăncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. – Țigancă + suf. -uță.

ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. – Țigancă + suf. -uță.

țigăncuță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: țigancă + -uță] 1-4 Țigăncușă (1-4).

ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă.

ȚIGĂNCÚȚĂ ~e f. (diminitiv de la țigancă) Fată sau femeie tânără brunetă. /țigancă + suf. ~uță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigăncúță s. f., g.-d. art. țigăncúței; pl. țigăncúțe

țigăncúță s. f., g.-d. art. țigăncúței; pl. țigăncúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGĂNCÚȚĂ s. țigăncușă.

Intrare: țigăncuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigăncuță
  • țigăncuța
plural
  • țigăncuțe
  • țigăncuțele
genitiv-dativ singular
  • țigăncuțe
  • țigăncuței
plural
  • țigăncuțe
  • țigăncuțelor
vocativ singular
  • țigăncuță
  • țigăncuțo
plural
  • țigăncuțelor

țigăncuță

etimologie:

  • Țigancă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09