7 definiții pentru țigănărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesie țigani robi. – Țigan + suf. -ărit.

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi. – Țigan + suf. -ărit.

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Învechit) Impozit care se plătea pentru țiganii robi. Darea nouă a țigănăritului se spune că n-a scos-o mai mult decît o dată. IORGA, L. I 478.

ȚIGĂNĂRÍT n. 1) (în Moldova medievală) Impozit plătit de stăpânii care aveau țigani robi. 2) v. ȚIGĂNIME. /țigan + suf. ~ărit

țigănărít n., pl. urĭ. Sec. 17. Bir pe Țiganĭ (pe robiĭ Țiganĭ pe care-ĭ avea boĭeru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigănărít (înv.) s. n.

Intrare: țigănărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănărit
  • țigănăritul
  • țigănăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țigănărit
  • țigănăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigănărit

  • 1. învechit Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesie țigani robi.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Darea nouă a țigănăritului se spune că n-a scos-o mai mult decît o dată. IORGA, L. I 478.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țigan + sufix -ărit.
    surse: DEX '98 DEX '09