opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

țiflitor, ~oare a, sf vz țivlitor

ȚIFLITOR, -OARE, țiflitori, -oare, adj. (Popular; despre sunete, voce, glas) Ascuțit, șuierător. Pescărelu... începe așa de tare a țipa, că toate rațele se spăriară de glasul lui cel țiflitor. MARIAN, O. I 296. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite, șuierătoare. Na! Satură-te, dihanie țiflitoare, de-a-mi mai alunga și de altă dată vînatul din gura puștii! MARIAN, O. I 297.

ȚIFLITOR, -OARE, țiflitori, -oare, adj. (Pop.; despre sunete, voce etc.) Ascuțit, șuierător. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite. – Din țivli + suf. -(i)tor.

țivlitor, ~oare [At: STAMATI, V. 559/38 / V: țifl~ / Pl: ~i, ~oare / E: tivli + -itor] (Reg) 1 a (D. glas, sunete) Ascuțit, subțire. 2 a (D. glas, sunete) Șuierător. 3 sf Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor păsări, ademenindu-le pentru a le prinde. 4 sf Țivlică (1).

Ortografice DOOM

țivlitor adj. m., pl. țivlitori; f. sg. și pl. țivlitoare

Sinonime

ȚIFLITOR adj. v. acut, ascuțit, înalt, subțire.

țiflitor adj. v. ACUT. ASCUȚIT. ÎNALT. SUBȚIRE.

Intrare: țiflitor
țiflitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiflitor
  • țiflitorul
  • țiflitoru‑
  • țiflitoare
  • țiflitoarea
plural
  • țiflitori
  • țiflitorii
  • țiflitoare
  • țiflitoarele
genitiv-dativ singular
  • țiflitor
  • țiflitorului
  • țiflitoare
  • țiflitoarei
plural
  • țiflitori
  • țiflitorilor
  • țiflitoare
  • țiflitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țivlitor
țivlitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țivlitor
  • țivlitorul
  • țivlitoru‑
  • țivlitoare
  • țivlitoarea
plural
  • țivlitori
  • țivlitorii
  • țivlitoare
  • țivlitoarele
genitiv-dativ singular
  • țivlitor
  • țivlitorului
  • țivlitoare
  • țivlitoarei
plural
  • țivlitori
  • țivlitorilor
  • țivlitoare
  • țivlitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
țiflitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiflitor
  • țiflitorul
  • țiflitoru‑
  • țiflitoare
  • țiflitoarea
plural
  • țiflitori
  • țiflitorii
  • țiflitoare
  • țiflitoarele
genitiv-dativ singular
  • țiflitor
  • țiflitorului
  • țiflitoare
  • țiflitoarei
plural
  • țiflitori
  • țiflitorilor
  • țiflitoare
  • țiflitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiflitor, țiflitoareadjectiv

  • 1. popular Despre sunete, voce, glas: acut, ascuțit, subțire, înalt, șuierător. DLRLC DLRM
    sinonime: acut ascuțit subțire înalt șuierător
    • format_quote Pescărelu... începe așa de tare a țipa, că toate rațele se spăriară de glasul lui cel țiflitor. MARIAN, O. I 296. DLRLC
    • 1.1. (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite, șuierătoare. DLRLC DLRM
      • format_quote Na! Satură-te, dihanie țiflitoare, de-a-mi mai alunga și de altă dată vînatul din gura puștii! MARIAN, O. I 297. DLRLC
etimologie:
  • țivli + -(i)tor. DLRM

țivlitor, țivlitoareadjectiv

regional
etimologie:
  • țivli + -itor MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.