5 definiții pentru țiflitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țiflitor, ~oare a, sf vz țivlitor

ȚIFLITÓR, -OÁRE, țiflitori, -oare, adj. (Popular; despre sunete, voce, glas) Ascuțit, șuierător. Pescărelu... începe așa de tare a țipa, că toate rațele se spăriară de glasul lui cel țiflitor. MARIAN, O. I 296. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite, șuierătoare. Na! Satură-te, dihanie țiflitoare, de-a-mi mai alunga și de altă dată vînatul din gura puștii! MARIAN, O. I 297.

ȚIFLITÓR, -OÁRE, țiflitori, -oare, adj. (Pop.; despre sunete, voce etc.) Ascuțit, șuierător. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite. – Din țivli + suf. -(i)tor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIFLITÓR adj. v. acut, ascuțit, înalt, subțire.

țiflitor adj. v. ACUT. ASCUȚIT. ÎNALT. SUBȚIRE.

Intrare: țiflitor
țiflitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiflitor
  • țiflitorul
  • țiflitoru‑
  • țiflitoare
  • țiflitoarea
plural
  • țiflitori
  • țiflitorii
  • țiflitoare
  • țiflitoarele
genitiv-dativ singular
  • țiflitor
  • țiflitorului
  • țiflitoare
  • țiflitoarei
plural
  • țiflitori
  • țiflitorilor
  • țiflitoare
  • țiflitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țiflitor

etimologie:

  • țivli + sufix -(i)tor.
    surse: DLRM