18 definiții pentru țiclă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÍCLĂ, țicle, s. f. (Reg.) Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec.

țiclă1 sf [At: CADE / V: ~clu (Pl: țicluri) sn, țiglă, țihlă, țuclă, țuglă sf, țoglu sn / Pl: ~le / E: ns cf țic4, mg szikla] 1 (Reg) Vârf ascuțit de deal, de munte Si: pisc2. 2 (Trs) Ridicătură înaltă de pământ. 3 (Mar; Trs) Vârf ascuțit de stâncă Si: stei, stâncă, țiclet, țiflă1 (1). 4 (Reg; îf țuclă) Moțul de pe capul ciocârlanului Si: (reg) țugui1 (11). 5 (Reg; îf țoglu) Țurțur1 (1). 6 (Reg; îf țiclu) Unealtă de tăiat și de scobit, de forma unui ciocan, cu capetele lungi și ascuțite.

țiclă2 sf [At: BĂCESCU, PĂS. 168 / V: (2) țâcră / E: fo cf țic1] (Trs) 1 (Orn) Ciocănitoare (Dentrocopus medius). 2 (Iht) Câră (Cobitis aurata balcanica).

ȚÍCLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec.

ȚÍCLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci, făcut dintr-un băț scurt, cu o despicătură la un capăt, unde se pune momeala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țíclă (reg.) (ți-clă) s. f., g.-d. art. țíclei; pl. țícle

țíclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. țíclei; pl. țícle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țíclă, țícle, s.f. (reg.) 1. instrument de pescuit raci. 2. vârf, ridicătură de pământ. 3. țugui. 4. ciocănitoare.

Intrare: țiclă
  • silabație: -clă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclă
  • țicla
plural
  • țicle
  • țiclele
genitiv-dativ singular
  • țicle
  • țiclei
plural
  • țicle
  • țiclelor
vocativ singular
plural

țiclă

  • 1. regional Instrument pentru pescuit raci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: