9 definiții pentru țapinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚAPINÁR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. – Țapină + suf. -ar.

ȚAPINÁR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. – Țapină + suf. -ar.

țapinar sm [At: NOM. PROF. 14 / V: (reg) țăp~, sa~ / Pl: ~i / E: țapină + -ar] Muncitor forestier care lucrează cu țapina (1) Si: (reg) țăpinaș.

ȚAPINÁR ~i m. Muncitor specializat în operații de manevrare a buștenilor (cu țapina). /țapină + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țapinár, țapinari, s.m. – (reg.) Butinar, lucrător la pădure; barabor (în Borșa): „Nu da, Doamne, numănui / Viața țapinarului” (Bilțiu, 1990: 385). – Din țapină + suf. -ar (DEX, MDA).

țapinár, -i, s.m. – Butinar, lucrător la pădure; barabor (în Borșa): „Nu da, Doamne, numănui / Viața țapinarului” (Bilțiu 1990: 385). – Din țapină + -ar.

Intrare: țapinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țapinar
  • țapinarul
  • țapinaru‑
plural
  • țapinari
  • țapinarii
genitiv-dativ singular
  • țapinar
  • țapinarului
plural
  • țapinari
  • țapinarilor
vocativ singular
  • țapinarule
  • țapinare
plural
  • țapinarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țapinar

  • 1. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Țapină + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09