11 definiții pentru țapinar
- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- arhaisme și regionalisme (3)
Explicative DEX
ȚAPINAR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. – Țapină + suf. -ar.
ȚAPINAR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. – Țapină + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
țapinar sm [At: NOM. PROF. 14 / V: (reg) țăp~, sa~ / Pl: ~i / E: țapină + -ar] Muncitor forestier care lucrează cu țapina (1) Si: (reg) țăpinaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚAPINAR ~i m. Muncitor specializat în operații de manevrare a buștenilor (cu țapina). /țapină + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sapinar sm vz țapinar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăpinar sm vz țapinar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țapinar s. m., pl. țapinari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țapinar s. m., pl. țapinari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țapinar s. m., pl. țapinari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țapinár, țapinari, s.m. (reg.) Butinar, lucrător la pădure; barabor: „Nu da, Doamne, numănui / Viața țapinarului” (Bilțiu, 1990: 385). – Din țapină + suf. -ar (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țapinar, țapinari, s.m. – (reg.) Butinar, lucrător la pădure; barabor (în Borșa): „Nu da, Doamne, numănui / Viața țapinarului” (Bilțiu, 1990: 385). – Din țapină + suf. -ar (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țapinar, -i, s.m. – Butinar, lucrător la pădure; barabor (în Borșa): „Nu da, Doamne, numănui / Viața țapinarului” (Bilțiu 1990: 385). – Din țapină + -ar.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țapinar, țapinarisubstantiv masculin
- 1. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEXsinonime: țăpinaș
etimologie:
- Țapină + -ar. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.