ȚAMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni. – Din pol. cembra.

țambră sf [At: DOC. EC. 458 / Pl: ~re / E: pn cembra, ucr цимбра, цямра] 1 Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni Si: ghizd (1). 2 Fiecare dintre scândurile sau bârnele folosite la țambră (1). 3 (Reg) Scândură folosită la făcutul gardurilor, coșarelor etc. 4 (Reg; pex) Gard făcut din scânduri.

ȚAMBRĂ (pl. -re) sf. 🔧 Căptușala de scînduri a galeriei unei ocne de sare [pol. czambry].

ȚAMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau a unei fântâni. – Din pol. cembra.

ȚAMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fîntîni. Era întocmai ca o ocnă, adică la gură ca puțul cu țambre. GORJAN, H. II 49. (Cu pronunțare regională) Lucrătorii... prind țambrile în păretele de sare. La TDRG.

ȚAMBRĂ ~e f. rar 1) Căptușeală de scânduri (în galeriile unei mine sau a unei fântâni). 2) reg. Scândură cu lățimea (și grosimea) mică. ~ de consolidare. /<pol. cembra

țambră f. Mold. ghizd de puț. [Pol. CEMBRA].

țámbră f., pl. e (pol. cembra, id., d. mgerm. cimber, lemn de construcțiune, locuință, ngerm. zimmer, odaĭe). Nord. Scîndură scurtă și groasă de făcut gardurĭ la țară orĭ de căptușit o galerie de mină orĭ un puț ca să nu se surpe.

țambră s. f., g.-d. art. țambrei; pl. țambre

țambră s. f., g.-d. art. țambrei; pl. țambre

țambră s. f., g.-d. art. țambrei; pl. țambre

țambră (-re), s. f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. țămbrui, vb. (a face tîmplărie); țămbruitură, s. f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold.