10 definiții pentru țambră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni. – Din pol. cembra.

țambră sf [At: DOC. EC. 458 / Pl: ~re / E: pn cembra, ucr цимбра, цямра] 1 Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni Si: ghizd (1). 2 Fiecare dintre scândurile sau bârnele folosite la țambră (1). 3 (Reg) Scândură folosită la făcutul gardurilor, coșarelor etc. 4 (Reg; pex) Gard făcut din scânduri.

ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau a unei fântâni. – Din pol. cembra.

ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fîntîni. Era întocmai ca o ocnă, adică la gură ca puțul cu țambre. GORJAN, H. II 49. (Cu pronunțare regională) Lucrătorii... prind țambrile în păretele de sare. La TDRG.

ȚÁMBRĂ ~e f. rar 1) Căptușeală de scânduri (în galeriile unei mine sau a unei fântâni). 2) reg. Scândură cu lățimea (și grosimea) mică. ~ de consolidare. /<pol. cembra

țambră f. Mold. ghizd de puț. [Pol. CEMBRA].

țámbră f., pl. e (pol. cembra, id., d. mgerm. cimber, lemn de construcțiune, locuință, ngerm. zimmer, odaĭe). Nord. Scîndură scurtă și groasă de făcut gardurĭ la țară orĭ de căptușit o galerie de mină orĭ un puț ca să nu se surpe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țámbră s. f., g.-d. art. țámbrei; pl. țámbre

țámbră s. f., g.-d. art. țámbrei; pl. țámbre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țámbră (-re), s. f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. țămbrui, vb. (a face tîmplărie); țămbruitură, s. f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold.

Intrare: țambră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țambră
  • țambra
plural
  • țambre
  • țambrele
genitiv-dativ singular
  • țambre
  • țambrei
plural
  • țambre
  • țambrelor
vocativ singular
plural

țambră

  • 1. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era întocmai ca o ocnă, adică la gură ca puțul cu țambre. GORJAN, H. II 49.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Lucrătorii... prind țambrile în păretele de sare. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Scândură cu lățimea (și grosimea) mică.
    exemple
    • Țambră de consolidare.
      surse: NODEX

etimologie: