5 definiții pentru țârău

ȚÂRẮU, țâráie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pârâu mic. – Din țâr1 (interjecție) + suf. -ău.

țârắu (reg.) s. n., art. țârắul; pl. țâráie

țârắu s. n., art. țârắul; pl. țâráie

ȚÎRẮU, țîraie, s. n. (Regional) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pîrău mic.

țîrắŭ n., pl. aĭe (d. a țîrîi). Bz. Șipot.

Intrare: țârău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țârău țârăul
plural țâraie țâraiele
genitiv-dativ singular țârău țârăului
plural țâraie țâraielor
vocativ singular
plural

țârău

etimologie:

  • țâr (1.) + sufix -ău.
    surse: DLRM