7 definiții pentru țârău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârău sn [At: KLEIN, D. 442 / V: ți~ / Pl: ~raie / E: țâr2 + -ău] (Reg) 1-2 Izvor (a cărui apă este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă) Si: șipot, țip2 (1), țâr2 (7), țuroi (1), țurțur1 (17, 19).

ȚÂRẮU, țâráie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pârâu mic. – Din țâr1 (interjecție) + suf. -ău.

ȚÎRẮU, țîraie, s. n. (Regional) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pîrău mic.

țîrắŭ n., pl. aĭe (d. a țîrîi). Bz. Șipot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârắu (reg.) s. n., art. țârắul; pl. țâráie

țârắu s. n., art. țârắul; pl. țâráie

Intrare: țârău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârău
  • țârăul
  • țârău‑
plural
  • țâraie
  • țâraiele
genitiv-dativ singular
  • țârău
  • țârăului
plural
  • țâraie
  • țâraielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârău

etimologie: