2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.

ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țâpurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâpurésc, imperf. 3 sg. țâpureá; conj. prez. 3 sg. și pl. țâpureáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – (reg.) 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că mi-i drag a țâpuri” (Ștețco, 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge în hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria, 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. (Trans., Maram.). – Din țipa (DEX, MDA).

țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că m-i drag a țâpuri” (Ștețco 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge cu hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. – Cf. țipa.

Intrare: țâpurire
țâpurire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâpurire
  • țâpurirea
plural
  • țâpuriri
  • țâpuririle
genitiv-dativ singular
  • țâpuriri
  • țâpuririi
plural
  • țâpuriri
  • țâpuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: țâpuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâpuri
  • țâpurire
  • țâpurit
  • țâpuritu‑
  • țâpurind
  • țâpurindu‑
singular plural
  • țâpurește
  • țâpuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâpuresc
(să)
  • țâpuresc
  • țâpuream
  • țâpurii
  • țâpurisem
a II-a (tu)
  • țâpurești
(să)
  • țâpurești
  • țâpureai
  • țâpuriși
  • țâpuriseși
a III-a (el, ea)
  • țâpurește
(să)
  • țâpurească
  • țâpurea
  • țâpuri
  • țâpurise
plural I (noi)
  • țâpurim
(să)
  • țâpurim
  • țâpuream
  • țâpurirăm
  • țâpuriserăm
  • țâpurisem
a II-a (voi)
  • țâpuriți
(să)
  • țâpuriți
  • țâpureați
  • țâpurirăți
  • țâpuriserăți
  • țâpuriseți
a III-a (ei, ele)
  • țâpuresc
(să)
  • țâpurească
  • țâpureau
  • țâpuri
  • țâpuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâpuri

  • 1. regional A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • țipa
    surse: DEX '09 DEX '98