5 definiții pentru țâflă țâlfă tâlfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâflă sf vz țeh2

ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă.

TÎ́LFĂ[1] s. f. v. țîflă.

  1. Posibilă eroare (în loc de țâlfă), această formă nu e consemnată nici la intrarea principală. — gall

ȚÎ́FLĂ, țîfle, s. f. (Regional) Vîrf ascuțit de deal; pisc, stîncă; munte, deal, movilă. – Variantă: țî́lfă s. f.

Intrare: țâflă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâflă
  • țâfla
plural
  • țâfle
  • țâflele
genitiv-dativ singular
  • țâfle
  • țâflei
plural
  • țâfle
  • țâflelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâlfă
  • țâlfa
plural
  • țâlfe
  • țâlfele
genitiv-dativ singular
  • țâlfe
  • țâlfei
plural
  • țâlfe
  • țâlfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlfă
  • tâlfa
plural
  • tâlfe
  • tâlfele
genitiv-dativ singular
  • tâlfe
  • tâlfei
plural
  • tâlfe
  • tâlfelor
vocativ singular
plural

țâflă țâlfă tâlfă

etimologie: