2 definiții pentru țâflă

ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă.

ȚÎ́FLĂ, țîfle, s. f. (Regional) Vîrf ascuțit de deal; pisc, stîncă; munte, deal, movilă. – Variantă: țî́lfă s. f.

Intrare: țâflă
țâflă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâflă țâfla
plural țâfle țâflele
genitiv-dativ singular țâfle țâflei
plural țâfle țâflelor
vocativ singular
plural