3 definiții pentru țâflă țâlfă

ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă.

ȚÎ́FLĂ, țîfle, s. f. (Regional) Vîrf ascuțit de deal; pisc, stîncă; munte, deal, movilă. – Variantă: țî́lfă s. f.

Intrare: țâflă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâflă țâfla
plural țâfle țâflele
genitiv-dativ singular țâfle țâflei
plural țâfle țâflelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țâlfă țâlfa
plural țâlfe țâlfele
genitiv-dativ singular țâlfe țâlfei
plural țâlfe țâlfelor
vocativ singular
plural

țâflă țâlfă

etimologie: