opțiuni
  • info
2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

țonc2 sn [At: H I, 24 / Pl: ~uri / E: ger dal tsoŋ (ger Zange)] (Buc) Clește pentru scos cuie. corectat(ă)

Enciclopedice

ȚONC, ȚONȚ cuvînt de alintare pentru copil. 1. Țoncu 1808 (Acte Sc); – jupîn, 1838 (P Bor 47); + -ești: Țonțești fam. (Buștenari), grupul de familii cu numele Țoncu. 2. Țonca b. (17 A I 147). 3. Țoancă b. (Ard). 4. Țonța b. (Sd XVI); f. (17 A I 61, V 374). 5. Țonțea b. (17 A II 14). 6. Țonțeiu, Strat, mold. (RI X 275). 7. Țuncu, St. (RA VI 39); Țuncă, Miron, 1782 (BCI VII 60).

Intrare: Țonc
Țonc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țonc
Intrare: țonc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țonc
  • țoncul
plural
  • țoncuri
  • țoncurile
genitiv-dativ singular
  • țonc
  • țoncului
plural
  • țoncuri
  • țoncurilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țonc, țoncurisubstantiv neutru

  • 1. regional Clește pentru scos cuie. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.