5 definiții pentru șurubel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘURUBÉL, șurubele, s. n. Diminutiv al lui șurub.Șurub + suf. -el.

ȘURUBÉL, șurubele, s. n. Diminutiv al lui șurub.Șurub + suf. -el.

șurubel sn [At: CREANGĂ, O. 270 / V: (reg) ~upel / Pl: ~e / E: șurub + -el] 1-2 (Pop; șhp) Șurub (1) (mic). 3 (Reg; îe) A umbla cu ~e A recurge la șiretlicuri (1).

ȘURUBÉL, șurubele, s. n. (În poezia populară) Diminutiv al lui șurub. Murgule, murguțul meu, Ce nechezi așa de greu? Ori de frîu-ți cu zăbele, Ori de scări cu șurubele? ȘEZ. I 77.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șurubel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurubel
  • șurubelul
  • șurubelu‑
plural
  • șurubele
  • șurubelele
genitiv-dativ singular
  • șurubel
  • șurubelului
plural
  • șurubele
  • șurubelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șurubel

  • 1. Diminutiv al lui șurub.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • (În poezia populară) Murgule, murguțul meu, Ce nechezi așa de greu? Ori de frîu-ți cu zăbele, Ori de scări cu șurubele? ȘEZ. I 77.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șurub + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98