9 definiții pentru șurubar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. – Șurub + suf. -ar.

ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. – Șurub + suf. -ar.

șurubar [At: DDRF / V: (reg) șor~, ~upar snm / Pl: ~e sn, ~i sm / E: șurub + -ar] 1 sn (Reg) Șurubelniță (1). 2 sn (Mar; Trs) Canea. 3 sm (Reg) Lucrător care supraveghează funcționarea alambicului. 4 sm (Trs; Mar) Meseriaș care face canele. 5 sm (Reg; fig) Persoană care recurge la șiretlicuri (1).

ȘURUBÁR, șurubari, s. m. Om care cunoaște șurubăriile, știe să se învîrtească (folosind șmecherii, te puri, chițibușării, zăpăcind pe cineva cu vorba). Avocați, directori de bancă și popi și protopopi, șurubari la vot grijulii și meșteri în a se procopsi. PAS, Z. IV 144.

ȘURUBÁR ~i m. 1) reg. Meșteșugar care făcea canele. 2) fig. depr. Persoană care se ține de șmecherii. /șurub + suf. ~ar

șurubár (est) și -pár (vest) m. (d. șurub). Fig. Care umblă cu șurubăriĭ, cîrcĭogar. – Fem. -ăreasă, în est și -ăriță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șurubár (reg.) s. m., pl. șurubári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘURUBÁR s. v. canea, cep, șurubelniță.

șurubar s. v. CANEA. CEP. ȘURUBELNIȚĂ.

Intrare: șurubar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurubar
  • șurubarul
  • șurubaru‑
plural
  • șurubari
  • șurubarii
genitiv-dativ singular
  • șurubar
  • șurubarului
plural
  • șurubari
  • șurubarilor
vocativ singular
  • șurubarule
  • șurubare
plural
  • șurubarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șurubar

  • 1. regional Meseriaș care face canele.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Persoană care supraveghează funcționarea alambicului.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sforar attach_file un exemplu
    exemple
    • Avocați, directori de bancă și popi și protopopi, șurubari la vorbă, grijulii și meșteri în a se procopsi. PAS, Z. IV 144.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șurub + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98