2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuntare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: fr shuntage] Derivare a curentului electric dintr-un circuit.

ȘUNTÁRE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].

ȘUNTÁRE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].

șuntáre s. f. Scurtcircuitare ◊ „Teama de șuntare” T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 13 (din șunta)

ȘUNTÁ vb. tr. a deriva curentul electric dintr-un circuit. (< fr. shunter)

șuntá vb. I A devia; a scurtcircuita ◊ „Dl. Iliescu dă seamă la Consiliul Europei. Șase întrebări care își așteaptă răspunsul. Cu viclenia, a șuntat democrația” R.l. 9 X 94 p. 1 (din șunt; cf. fr. shunter; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuntá vb., ind. prez. 3 sg. șunteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șunta, șuntez v. t. 1. a omite pe cineva de pe lista invitaților la o petrecere. 2. a nu-i da cuiva un lucru promis, meritat sau așteptat.

Intrare: șuntare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuntare
  • șuntarea
plural
  • șuntări
  • șuntările
genitiv-dativ singular
  • șuntări
  • șuntării
plural
  • șuntări
  • șuntărilor
vocativ singular
plural
Intrare: șunta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șunta
  • șuntare
  • șuntat
  • șuntatu‑
  • șuntând
  • șuntându‑
singular plural
  • șuntea
  • șuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuntez
(să)
  • șuntez
  • șuntam
  • șuntai
  • șuntasem
a II-a (tu)
  • șuntezi
(să)
  • șuntezi
  • șuntai
  • șuntași
  • șuntaseși
a III-a (el, ea)
  • șuntea
(să)
  • șunteze
  • șunta
  • șuntă
  • șuntase
plural I (noi)
  • șuntăm
(să)
  • șuntăm
  • șuntam
  • șuntarăm
  • șuntaserăm
  • șuntasem
a II-a (voi)
  • șuntați
(să)
  • șuntați
  • șuntați
  • șuntarăți
  • șuntaserăți
  • șuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • șuntea
(să)
  • șunteze
  • șuntau
  • șunta
  • șuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)