11 definiții pentru șuncă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată în mod special (pusă la sare, expusă la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă. ISPIRESCU, la TDRG. Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin. CONTEMPORANUL, II 244. Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite. GHICA, S. 560. ♦ Pulpă, coapsă, șold. Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scîrțîi și se urni din noroi, depărtîndu-se. DUMITRIU, B. F. 99.

ȘÚNCĂ ~ci f. Produs alimentar preparat, din pulpă de porc ținută la început în saramură cu diferite ingrediente și apoi afumată sau fiartă; jambon. [G.-D. șuncii] /<ung. sonka, germ. Schunke

șuncă f. pulpă de porc afumată și sărată: șuncă de Praga și de Westfalia [Nemț. SCHINKEN, printr’un intermediar săsesc].

șúncă f., pl. ĭ (germ. schinken, dial. schunke). Munt. Șold de porc sărat, afumat și fert (maĭ rar copt): șuncă de Praga, de Vestfalia. – În Trans. șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci

șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚNCĂ s. jambon. (~ afumată.)

ȘUNCĂ s. jambon. (~ afumată.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șuncă I. s. f. pl. șunci șolduri pline, masă excedentară a unei persoane supraponderale. II. adj. invar. (adol.) formidabil, excelent.

Intrare: șuncă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuncă
  • șunca
plural
  • șunci
  • șuncile
genitiv-dativ singular
  • șunci
  • șuncii
plural
  • șunci
  • șuncilor
vocativ singular
plural

șuncă

  • 1. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jambon 3 exemple
    exemple
    • Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin. CONTEMPORANUL, II 244.
      surse: DLRLC
    • Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite. GHICA, S. 560.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scîrțîi și se urni din noroi, depărtîndu-se. DUMITRIU, B. F. 99.
        surse: DLRLC

etimologie: