12 definiții pentru șuncă

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată în mod special (pusă la sare, expusă la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă. ISPIRESCU, la TDRG. Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin. CONTEMPORANUL, II 244. Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite. GHICA, S. 560. ♦ Pulpă, coapsă, șold. Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scîrțîi și se urni din noroi, depărtîndu-se. DUMITRIU, B. F. 99.

șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci

șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci

ȘÚNCĂ s. jambon. (~ afumată.)

șúncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka.

ȘÚNCĂ ~ci f. Produs alimentar preparat, din pulpă de porc ținută la început în saramură cu diferite ingrediente și apoi afumată sau fiartă; jambon. [G.-D. șuncii] /<ung. sonka, germ. Schunke

șuncă f. pulpă de porc afumată și sărată: șuncă de Praga și de Westfalia [Nemț. SCHINKEN, printr’un intermediar săsesc].

șúncă f., pl. ĭ (germ. schinken, dial. schunke). Munt. Șold de porc sărat, afumat și fert [!] (maĭ rar copt): șuncă de Praga, de Vestfalia. – În Trans. șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ȘÚNCĂ s. jambon. (~ afumată.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

șuncă I. s. f. pl. șunci șolduri pline, masă excedentară a unei persoane supraponderale. II. adj. invar. (adol.) formidabil, excelent.

Intrare: șuncă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șuncă șunca
plural șunci șuncile
genitiv-dativ singular șunci șuncii
plural șunci șuncilor
vocativ singular
plural