7 definiții pentru șumeneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUMENEÁLĂ, șumeneli, s. f. (Reg.) Stare de amețeală din cauza băuturii; beție. – Șumeni + suf. -eală.

ȘUMENEÁLĂ, șumeneli, s. f. (Reg.) Stare de amețeală din cauza băuturii; beție. – Șumeni + suf. -eală.

șumenea sf [At: REBREANU, R. II, 27 / Pl: ~eli / E: șumeni + -eală] (Trs) Stare de amețeală din cauza băuturii Si: beție (2).

ȘUMENEÁLĂ s. f. (Transilv.) Stare de amețeală din cauza băuturii; beție. Doamne ferește! răspunse Marin serios, parcă i-ar fi trecut șumeneala. REBREANU, S. II 27.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șumeneálă (reg.) s. f., g.-d. art. șumenélii; pl. șumenéli

șumeneálă s. f., g.-d. art. șumenélii; pl. șumenéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUMENEÁLĂ s. v. beție, ebrietate.

Intrare: șumeneală
șumeneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumenea
  • șumeneala
plural
  • șumeneli
  • șumenelile
genitiv-dativ singular
  • șumeneli
  • șumenelii
plural
  • șumeneli
  • șumenelilor
vocativ singular
plural

șumeneală

etimologie:

  • Șumeni + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98