11 definiții pentru șumar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din sb. šumar.

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar.

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Regional) Pădurar. Paște calul lui șumar. HODOȘ, P. P. 163.

sumar [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu (Pl: ~ie) / Pl: ~i, ~e / E: lat summarius, fr sommaire] 1 sn (Înv; îf ~riu) Listă. 2 sn (Înv; îf ~riu) Inventar. 3 sn Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc. Si: rezumat. 4 sn Înșirare scrisă a părților, a capitolelor etc. ale unei lucrări, ale unei publicații etc. (plasată la începutul sau la sfârșitul acesteia) Si: conținut (4), cuprins (10), tablă de materii, (înv) registru, scară, sumă (16), (grî) pinax. 5 a (D. expuneri, texte etc.) În puține cuvinte Si: concentrat (9), concis (1), în rezumat, pe scurt, repede, rezumativ, succint, (înv) rezumător, sintetic. 6-7 a, av (D. acțiuni, operații, manifestări etc. ale oamenilor) (Care este făcut) fără profunzime Si: expeditiv (5-6), fugitiv (4), în pripă, neaprofundat, rapid, repede, superficial (7). 8 a (D. oameni, d. manifestările lor sau d. modul lor de viață etc.) Simplist. 9-10 a, av (D. îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole sau din strictul necesar. 11 av (Rar) În mod simplu. 12-13 a, av (Pex) (În mod) sărăcăcios (17).

sumar sm [At: DDRF / V: (reg) șom~ / Pl: ~i / E: srb šumar] (Reg) 1 Pădurar. 2 Paznic al unei proprietăți de teren arabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șumár (reg.) s. m., pl. șumári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șumár, șumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar.

Intrare: șumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumar
  • șumarul
  • șumaru‑
plural
  • șumari
  • șumarii
genitiv-dativ singular
  • șumar
  • șumarului
plural
  • șumari
  • șumarilor
vocativ singular
  • șumarule
  • șumare
plural
  • șumarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șumar

etimologie: