7 definiții pentru șuguitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.

ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.

șuguitor, ~oare smf, a [At: ANON. CAR. / V: (reg) șăg~ / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șugui1 + -tor] (Pop) 1-2 (Persoană) care șuguiește1 (1).

ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Mold Bucov., Transilv.; și substantivat) (Persoană) care șuguiește.

ȘUGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) pop. Care șuguiește. [Sil. -gu-i-] /a șugui + suf. ~tor

ȘUGUITOR adj. (Ban.) Glumeț. Shuguitor. Iocosus. AC, 372. Etimologie: șugui + suf. -tor. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șugui. Cf. ș ă g a c i, ș o d (2), z e f l i u.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuguitór (reg.) (-gu-i-) adj. m., pl. șuguitóri; f. sg. și pl. șuguitoáre

șuguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. șuguitóri; f. sg. și pl. șuguitoáre

Intrare: șuguitor
șuguitor adjectiv
  • silabație: șu-gu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuguitor
  • șuguitorul
  • șuguitoru‑
  • șuguitoare
  • șuguitoarea
plural
  • șuguitori
  • șuguitorii
  • șuguitoare
  • șuguitoarele
genitiv-dativ singular
  • șuguitor
  • șuguitorului
  • șuguitoare
  • șuguitoarei
plural
  • șuguitori
  • șuguitorilor
  • șuguitoare
  • șuguitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuguitor

  • 1. regional Care șuguiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Șugui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98