9 definiții pentru șuguitor
Explicative DEX
ȘUGUITOR, -OARE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.
ȘUGUITOR, -OARE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șuguitor, ~oare smf, a [At: ANON. CAR. / V: (reg) șăg~ / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șugui1 + -tor] (Pop) 1-2 (Persoană) care șuguiește1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUGUITOR, -OARE, șuguitori, -oare, adj. (Mold Bucov., Transilv.; și substantivat) (Persoană) care șuguiește.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUGUITOR ~oare (~ori, ~oare) pop. Care șuguiește. [Sil. -gu-i-] /a șugui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șăguitor, ~oare a vz șuguitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
șuguitor (reg.) (desp. -gu-i-) adj. m., pl. șuguitori; f. sg. și pl. șuguitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șuguitor (reg.) (-gu-i-) adj. m., pl. șuguitori; f. sg. și pl. șuguitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șuguitor adj. m. (sil. -gu-i-), pl. șuguitori; f. sg. și pl. șuguitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
ȘUGUITOR adj. (Ban.) Glumeț. Shuguitor. Iocosus. AC, 372. Etimologie: șugui + suf. -tor. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șugui. Cf. ș ă g a c i, ș o d (2), z e f l i u.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: șu-gu-i-tor
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
șuguitor, șuguitoareadjectiv
- 1. Care șuguiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Șugui + -tor. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.