2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUÍRE, șuguiri, s. f. (Reg.) Faptul de a șugui; șuguială. – V. șugui.

ȘUGUÍRE, șuguiri, s. f. (Reg.) Faptul de a șugui; șuguială. – V. șugui.

șuguire sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/23 / V: (reg) șăg~ / Pl: ~ri / E: șugui1] (Pop) 1-2 Glumă1 (2-3). 3 (Îe) A nu fi de ~ (cu...) Se spune despre cineva sau despre ceva care trebuie luat în serios.

ȘUGUÍRE, șuguiri, s. f. (Mold., Bucov., Transilv.) Faptul de a șugui; șuguială.

ȘĂGUÍ vb. IV v. șugui.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

șugui2 vt [At: H IX, 123 / Pzi: ? / E: nct] (Reg) A sugruma.

șugui1 [At: PSALT. HUR. 58r/8 / V: (reg) șăg~, șeg~ / Pzi: ~esc, șugui / E: șagă + -ui cf bg шегувам се] 1 vi (Pop) A glumi (1). 2 vt (Reg; îf șăgui) A sâcâi. 3 vt (Reg) A minți.

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A glumi. Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii...Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins?Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148. Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487. Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25. ♦ Tranz. (Rar) A duce cu vorba; a minți. Printre turci se strecura, Și cu vorba-i șuguia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – Prez. ind. pers. 3 și: șuguie (STANCU, D. 123). – Variantă: șăguí (SADOVEANU, O. I 98, STĂNOIU, C. I. 121, SBIERA, P. 3) vb. IV.

A ȘUGUÍ ~iésc intranz. pop. A spune (sau a face) glume. /șagă + suf. ~ui

ȘUGUI vb. (Mold., Ban.) A glumi. A: Norocul ase de aspru cu muritorii șuguiaște, cît, de multe ori, celea ce și cu ochii li-ar înghiți, nici cu nasul nu-i lasă a le mirosi. CI, 96. Mai multu îi videm pre dinșii pierdzînd vremĭa șuguind. NCCD, 328. Să nu șuguiască cu domnii sau cu boierii cei mari. B 1774, 59v; cf. AP. 1646, 43r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; B 1773, 111r. ◊ Expr. A nu fi de a șuguire cu cineva = a trebui luat în serios. Nu era de a șuguire cu el. M. COSTIN. C: S(h)eguĕsk. [Jocor]. AC, 367. Shuguiĕsk. Iocor. AC, 372. Variante: șegui (AC, 367). Etimologie: șagă + suf. -ui. Cf. bg. šeguvam se. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șuguitor. Cf. ș o z i.

șuguì v. Mold. a glumi: șuguești ori ți-e întradins? CR. [Derivat din șagă].

glumésc v. intr. (vsl. glumiti se, a flecări, sîrb. glúmiti se, a glumi). Vest. Spun orĭ fac glume, amuzez lumea: el glumește cînd zice că va pleca. Nu ĭaŭ un lucru în serios, nu daŭ destulă atențiune: nu glumi cu primejdiile. – În est șuguĭesc.

șuguĭésc v. intr. (din șeguĭesc [azĭ în Munt. est] șăguĭesc și, pin infl. luĭ u din gu, șuguĭesc, d. vsl. šengovati, šengati, d. šenga, șagă; bg. šeguvam se. V. șeganie). Est. Fac șagă, glumesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuguíre (reg.) s. f., g.-d. art. șuguírii; pl. șuguíri

șuguíre s. f., g.-d. art. șuguírii; pl. șuguíri

șuguí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 să șuguiáscă

șuguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șuguiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUGUÍ vb. v. ademeni, amăgi, glumi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

arată toate definițiile

Intrare: șuguire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuguire
  • șuguirea
plural
  • șuguiri
  • șuguirile
genitiv-dativ singular
  • șuguiri
  • șuguirii
plural
  • șuguiri
  • șuguirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șugui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șugui
  • șuguire
  • șuguit
  • șuguitu‑
  • șuguind
  • șuguindu‑
singular plural
  • șuguiește
  • șuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuguiesc
(să)
  • șuguiesc
  • șuguiam
  • șuguii
  • șuguisem
a II-a (tu)
  • șuguiești
(să)
  • șuguiești
  • șuguiai
  • șuguiși
  • șuguiseși
a III-a (el, ea)
  • șuguiește
(să)
  • șuguiască
  • șuguia
  • șugui
  • șuguise
plural I (noi)
  • șuguim
(să)
  • șuguim
  • șuguiam
  • șuguirăm
  • șuguiserăm
  • șuguisem
a II-a (voi)
  • șuguiți
(să)
  • șuguiți
  • șuguiați
  • șuguirăți
  • șuguiserăți
  • șuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șuguiesc
(să)
  • șuguiască
  • șuguiau
  • șugui
  • șuguiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăgui
  • șăguire
  • șăguit
  • șăguitu‑
  • șăguind
  • șăguindu‑
singular plural
  • șăguiește
  • șăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăguiesc
(să)
  • șăguiesc
  • șăguiam
  • șăguii
  • șăguisem
a II-a (tu)
  • șăguiești
(să)
  • șăguiești
  • șăguiai
  • șăguiși
  • șăguiseși
a III-a (el, ea)
  • șăguiește
(să)
  • șăguiască
  • șăguia
  • șăgui
  • șăguise
plural I (noi)
  • șăguim
(să)
  • șăguim
  • șăguiam
  • șăguirăm
  • șăguiserăm
  • șăguisem
a II-a (voi)
  • șăguiți
(să)
  • șăguiți
  • șăguiați
  • șăguirăți
  • șăguiserăți
  • șăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăguiesc
(să)
  • șăguiască
  • șăguiau
  • șăgui
  • șăguiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șugui
  • șuguire
  • șuguit
  • șuguitu‑
  • șuguind
  • șuguindu‑
singular plural
  • șuguie
  • șuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șugui
(să)
  • șugui
  • șuguiam
  • șuguii
  • șuguisem
a II-a (tu)
  • șugui
(să)
  • șugui
  • șuguiai
  • șuguiși
  • șuguiseși
a III-a (el, ea)
  • șuguie
(să)
  • șuguie
  • șuguia
  • șugui
  • șuguise
plural I (noi)
  • șuguim
(să)
  • șuguim
  • șuguiam
  • șuguirăm
  • șuguiserăm
  • șuguisem
a II-a (voi)
  • șuguiți
(să)
  • șuguiți
  • șuguiați
  • șuguirăți
  • șuguiserăți
  • șuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șuguie
(să)
  • șuguie
  • șuguiau
  • șugui
  • șuguiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăgui
  • șăguire
  • șăguit
  • șăguitu‑
  • șăguind
  • șăguindu‑
singular plural
  • șăguie
  • șăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăgui
(să)
  • șăgui
  • șăguiam
  • șăguii
  • șăguisem
a II-a (tu)
  • șăgui
(să)
  • șăgui
  • șăguiai
  • șăguiși
  • șăguiseși
a III-a (el, ea)
  • șăguie
(să)
  • șăguie
  • șăguia
  • șăgui
  • șăguise
plural I (noi)
  • șăguim
(să)
  • șăguim
  • șăguiam
  • șăguirăm
  • șăguiserăm
  • șăguisem
a II-a (voi)
  • șăguiți
(să)
  • șăguiți
  • șăguiați
  • șăguirăți
  • șăguiserăți
  • șăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăguie
(să)
  • șăguie
  • șăguiau
  • șăgui
  • șăguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuguire

etimologie:

  • vezi șugui
    surse: DEX '09 DEX '98

șugui șăgui

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii... – Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? – Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148.
      surse: DLRLC
    • Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487.
      surse: DLRLC
    • Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șagă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98