8 definiții pentru șufan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șufan sn [At: DAME, T. 126 / V: (reg) șif~, ~ă sf / Pl: ~e / E: nct] 1 (Reg) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează camăna pe fundul apei în timpul scoaterii năvodului2, pentru a împiedica ieșirea peștelui. 2 (Mun; îf șifan) Prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.

ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec.

ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec.

șifán n., pl. e. Dun. Ghĭonder de fixat năvodu pe fundu apeĭ. – Și șufan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șufán (reg.) s. n., pl. șufáne

șufán s. n., pl. șufáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.

Intrare: șufan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șufan
  • șufanul
  • șufanu‑
plural
  • șufane
  • șufanele
genitiv-dativ singular
  • șufan
  • șufanului
plural
  • șufane
  • șufanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șufan

  • 1. regional Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: