18 definiții pentru șuc șuf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.

ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.

șuc1 sn [At: ȘINCAI, î. 46/5 / V: (reg) șug, șuh sn, șuf, șut sm / Pl: ~uri / E: ger Schuh] 1 (Îrg) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. 2 (Mar) Măsură de lungime folosită de țesătoare, egală cu distanța obținută prin alăturarea celor doi pumni, degetele mari fiind întinse, iar vârfurile acestora apropiate. 3 (Reg; îf șut) Măsură de lungime de aproximativ 15-16 cm. 4 (Reg) Măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare. 5 (Reg; îf șuh) Compas folosit în zidărie. 6 (Reg; îaf) Papuc1. 7 (Reg) Întăritură care se face la malul unui râu pentru a nu se surpa din cauza apei.

șuc2 sn [At: ARVINTE, TERM. 170 / Pl: -uri / E: ns cf șub, șut4] (Reg) Îmbrâncitură.

ȘUC, șucuri, s. n. (Ban., Transilv.) Măsură de lungime egală cu a șasea parte dintr-un stînjen. Un băț de un șuc de lung și ghimpos de măcieș. MARIAN, Î. 84. – Variantă: șuf, șufi (BIBICESCU, P. P. 330), s. m.

șuh, șuf și șuc m. (germ. dial. schuch = schuh, gheată). Trans. Ban. Picĭor (ca măsură de lungime).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șuc (-ci), s. m. – (Trans.) Măsură de lungime, echivalînd cam 33 cm. – Var. Banat șuh, șuf. Germ. Schuh (Tiktin; Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuc2, șúcuri, s.n. (reg.) izbitură, îmbrâncitură.

șuc1, șúcuri, s.n. 1. (înv.; reg.) unitate de măsură a lungimii, egală cu a șasea parte dintr-un stânjen; picior. 2. (reg.; în forma: șuh) compas folosit în zidărie. 3. (reg.; în forma: șuh) papuc. 4. (reg.) întăritură care se face la malul unui râu, pentru a nu se surpa din cauza apei. 5. (reg.) măsură de lungime folosită de țesătoare. 6. (reg.) măsură de lungime de aproximativ 15-16 cm. 7. (reg.) măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare.

șuc2, șucuri, (suc), s.n. – (reg.; înv.) Unitate de măsură a lungimii: „12 sucuri și jumătate = 4 m” (AER, 2010: 70; Săpânța). – Din germ. Schuh „încălțăminte, gheată” (Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

șuc1, șucuri, s.n. – (reg.) 1. Bucată de brânză și mămăligă rotunjită în mână. 2. Nod mai mare făcut la un capăt al ștergarului (Memoria, 2001). – Cf. șucată „bucată mare (de carne, de pâine)”.

șuc, -uri, s.n. – 1. Bucată de brânză și mămăligă rotunjită în mână. 2. Nod mai mare făcut la un capăt al ștergarului (Memoria 2001). – Cf. șucată „bucată mare (de carne, de pâine)”.

Intrare: șuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuc
  • șucul
  • șucu‑
plural
  • șucuri
  • șucurile
genitiv-dativ singular
  • șuc
  • șucului
plural
  • șucuri
  • șucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuf
  • șuful
  • șufu‑
plural
  • șufuri
  • șufurile
genitiv-dativ singular
  • șuf
  • șufului
plural
  • șufuri
  • șufurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuc șuf

  • 1. regional Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un băț de un șuc de lung și ghimpos de măcieș. MARIAN, Î. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: