7 definiții pentru șubuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUBULÍȚĂ, șubulițe, s. f. Diminutiv al lui șubă; șubiță. – Șubă + suf. -uliță.

ȘUBULÍȚĂ, șubulițe, s. f. Diminutiv al lui șubă; șubiță. – Șubă + suf. -uliță.

șubuliță sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: șubă1 + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Șubă1 (1) (mică) Si: (reg) șubiță1 (1-2), șubuță (1-2).

ȘUBULÍȚĂ, șubulițe, s. f.Diminutiv al lui șubă. Avea Marcu-o sluguliță... Îmbrăcată-ntr-o șubuliță. PĂSCULESCU, L. P. 267.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șubulíță s. f., g.-d. art. șubulíței; pl. șubulíțe

șubulíță s. f., g.-d. art. șubulíței; pl. șubulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUBULÍȚĂ s. (reg.) șubiță, șubuță. (~ îmblănită.)

ȘUBULIȚĂ s. (reg.) șubiță, șubuță. (~ îmblănită.)

Intrare: șubuliță
șubuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șubuliță
  • șubulița
plural
  • șubulițe
  • șubulițele
genitiv-dativ singular
  • șubulițe
  • șubuliței
plural
  • șubulițe
  • șubulițelor
vocativ singular
plural

șubuliță

etimologie:

  • Șubă + sufix -uliță.
    surse: DEX '09 DEX '98