11 definiții pentru șubler


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚBLER, șublere, s. n. (Tehn.) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr-o riglă gradată cu două brațe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată. – Din germ. Schublehre.

ȘÚBLER, șublere, s. n. (Tehn.) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr-o riglă gradată cu două brațe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată. – Din germ. Schublehre.

șubler sn [At: lOANOVICI, TEHN. 200 / V: (reg) ~băr / Pl: ~e / E: ger Schublehre] (Teh) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o riglă gradată, cu două brațe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată.

ȘÚBLER, șublere, s. n. Instrument de măsurat lungimi mici, compus dintr-o riglă gradată, cu două brațe între care se prinde piesa de măsurat. Atenția e încordată, creionul e ținut strîns ca un compas sau un șubler, gata de măsurătoare de precizie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/2.

ȘÚBLER s.n. Instrument de măsură pentru lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. [< germ. Schublehre].

ȘÚBLER s. n. instrument pentru măsurarea dimensiunilor liniare mici, riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. (< germ. Schublehre)

ȘÚBLER ~e n. Instrument de măsurat lungimi mici, format dintr-o riglă și două brațe între care se fixează piesa de măsurat. /<germ. Schublehre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúbler (șu-bler) s. n., pl. șúblere

șúbler s. n. (sil. -bler), pl. șúblere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚBLER s. (TEHN.) picior cu culisă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúbler, șublere, s.n. – Zăvor, închizător la sobă (cu ajutorul căruia se reglează căldura). – Din germ. Schublehre (DEX, MDA); germ. Schober, Schieber (Țurcanu, 2008: 89).

șúbler, -e, s.n. – Zăvor, închizător (de regulă la sobă, cu ajutorul căruia se reglează căldura). – Din germ. Schober, Schieber (Țurcanu 2008: 89).

Intrare: șubler
  • silabație: șu-bler
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șubler
  • șublerul
  • șubleru‑
plural
  • șublere
  • șublerele
genitiv-dativ singular
  • șubler
  • șublerului
plural
  • șublere
  • șublerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șubler

  • 1. tehnică Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr-o riglă gradată cu două brațe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Atenția e încordată, creionul e ținut strîns ca un compas sau un șubler, gata de măsurătoare de precizie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/2.
      surse: DLRLC

etimologie: