16 definiții pentru șușui șoșoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUȘUÍ, șúșui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.

ȘUȘUÍ, șúșui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.

șușui2 [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~șăi / Pzi: ~esc, șușui / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A șâșâi (2). 3-4 vti A șopti (1-2). 5 vt A șopti (3).

șușui1 sm vz șoșoi1

ȘUȘUÍ, șușui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vînt, frunze, copaci) A foșni. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Pădurea de brad începu să șușuie. id. V. F. 141. 2. A vorbi în șoaptă; a șopti. – Variantă: (2) soșoí vb. IV.

A ȘUȘUÍ șúșui 1. tranz. 1) fam. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. 2) reg. (prunci) A liniști prin repetarea sunetului „ș”. 2. intranz. A vorbi în șoaptă. [Și șușuiesc] /Onomat.

șușuì v. a șopti: frunzele șușuiau. [Onomatopee].

șúșuĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. șu-șu-șu, foșnetu frunzelor bătute de vînt ș. a.; ung. susogni, a foșni, a șopti, bg. šušny, șoptesc. V. șoșăĭ, sîsîĭ). Rar. Foșnesc, fîșîĭ: frunzele șușuĭaŭ (Lit.). Șoptesc, vorbesc în șoaptă (Lit.). V. tr. Sîsîĭ, liniștesc un prunc legănîndu-l în brațe și pronunțînd încet și repetat sunetu ș: mama șușuĭa copilu.

șoșoi1 sm [At: BACALBAȘA, M. T. 168 / V: (reg) suș~, șuș~, șușui / Pl: ~ / E: rrm šošoi] (Arg) 1 Iepure. 2 Pui de iepure. 3 Copil în fașă. 4 (Irn) Rrom.

șoșoi2 [At: MARIAN, NA. 70 / V: (reg) ~șăi / Pzi: șoșoi, ~esc; 3 șoșoie / E: fo cf șoșot, șoșet] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2-3 vti A șopti (1-2). 4 vt (Rar) A șopti (3).

ȘOȘOÍ1 vb. IV v. șușui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șușuí (a ~) vb., ind. prez. 3 șúșuie, imperf. 3 sg. șușuiá; conj. prez. 3 să șúșuie

șușuí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șúșui/șușuiésc, imperf. 3 sg. șușuiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUȘUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

ȘUȘUI vb. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

șușui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: șușui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șușui
  • șușuire
  • șușuit
  • șușuitu‑
  • șușuind
  • șușuindu‑
singular plural
  • șușuie
  • șușuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șușui
(să)
  • șușui
  • șușuiam
  • șușuii
  • șușuisem
a II-a (tu)
  • șușui
(să)
  • șușui
  • șușuiai
  • șușuiși
  • șușuiseși
a III-a (el, ea)
  • șușuie
(să)
  • șușuie
  • șușuia
  • șușui
  • șușuise
plural I (noi)
  • șușuim
(să)
  • șușuim
  • șușuiam
  • șușuirăm
  • șușuiserăm
  • șușuisem
a II-a (voi)
  • șușuiți
(să)
  • șușuiți
  • șușuiați
  • șușuirăți
  • șușuiserăți
  • șușuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șușuie
(să)
  • șușuie
  • șușuiau
  • șușui
  • șușuiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoșoi
  • șoșoire
  • șoșoit
  • șoșoitu‑
  • șoșoind
  • șoșoindu‑
singular plural
  • șoșoie
  • șoșoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoșoi
(să)
  • șoșoi
  • șoșoiam
  • șoșoii
  • șoșoisem
a II-a (tu)
  • șoșoi
(să)
  • șoșoi
  • șoșoiai
  • șoșoiși
  • șoșoiseși
a III-a (el, ea)
  • șoșoie
(să)
  • șoșoie
  • șoșoia
  • șoșoi
  • șoșoise
plural I (noi)
  • șoșoim
(să)
  • șoșoim
  • șoșoiam
  • șoșoirăm
  • șoșoiserăm
  • șoșoisem
a II-a (voi)
  • șoșoiți
(să)
  • șoșoiți
  • șoșoiați
  • șoșoirăți
  • șoșoiserăți
  • șoșoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoșoie
(să)
  • șoșoie
  • șoșoiau
  • șoșoi
  • șoșoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șușui șoșoi

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foșni 2 exemple
    exemple
    • După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537.
      surse: DLRLC
    • Pădurea de brad începu să șușuie. SADOVEANU, V. F. 141.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A spune ceva în șoaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopti
  • comentariu Varianta șoșoi este valabilă numai pentru sensurile (1.) și (3.).
    surse: DLRLC

etimologie: