4 definiții pentru ștuțui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ștuțui vt [At: M. D. ENC. / V: (reg) ~țâi (Pzi: ștuțâi) / Pzi: ~esc / E: ger stutzen] 1 (Reg; îf ștuțâi) A tunde. 2 (Tăb) A îndepărta partea de deșeu a pieii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștuțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 să ștuțuiáscă

ștuțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiáscă

Intrare: ștuțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștuțui
  • ștuțuire
  • ștuțuit
  • ștuțuitu‑
  • ștuțuind
  • ștuțuindu‑
singular plural
  • ștuțuiește
  • ștuțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștuțuiesc
(să)
  • ștuțuiesc
  • ștuțuiam
  • ștuțuii
  • ștuțuisem
a II-a (tu)
  • ștuțuiești
(să)
  • ștuțuiești
  • ștuțuiai
  • ștuțuiși
  • ștuțuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștuțuiește
(să)
  • ștuțuiască
  • ștuțuia
  • ștuțui
  • ștuțuise
plural I (noi)
  • ștuțuim
(să)
  • ștuțuim
  • ștuțuiam
  • ștuțuirăm
  • ștuțuiserăm
  • ștuțuisem
a II-a (voi)
  • ștuțuiți
(să)
  • ștuțuiți
  • ștuțuiați
  • ștuțuirăți
  • ștuțuiserăți
  • ștuțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștuțuiesc
(să)
  • ștuțuiască
  • ștuțuiau
  • ștuțui
  • ștuțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștuțui

  • 1. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: