10 definiții pentru ștrudel

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel.

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel.

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri, umplute cu mere, cu nuci sau cu brînză și rulate în formă de sul. Pentru dînsul clienții... însemnau cafea turcească sau șvarț... baclava sau ștrudel de mere, după consumațiile de predilecție, cumpărături sau comenzi. C. PETRESCU, O. P. I 152.

ștrúdel s. n., pl. ștrúdele

ștrúdel s. n., pl. ștrúdele

ȘTRÚDEL s. n. plăcintă din foi foarte subțiri umplute cu mere, nuci, brânză etc. și rulate în formă de sul. (< germ. Strudel)

ștrúdel (-le), s. n. – Prăjitură cu mere. – Var. strudel. Germ. Strudel.

ȘTRÚDEL ~e n. Plăcintă preparată dintr-o foaie de aluat, răsucită în formă de sul, cu o umplutură dulce (mere, nuci etc.). /<germ. Strudel

*ștrúdel n., pl. e (germ. strudel). Barb. Învîrtită (plăcintă).

STRÚDEL s.n. Plăcintă făcută din foi foarte subțiri, umplute cu mere, cu nuci, cu brânză etc. și rulate în formă de sul. [Pl. -le, -luri. / < germ. Strudel].

Intrare: ștrudel
ștrudel1 (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștrudel ștrudelul
plural ștrudele ștrudelele
genitiv-dativ singular ștrudel ștrudelului
plural ștrudele ștrudelelor
vocativ singular
plural
ștrudel2 (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștrudel ștrudelul
plural ștrudeluri ștrudelurile
genitiv-dativ singular ștrudel ștrudelului
plural ștrudeluri ștrudelurilor
vocativ singular
plural

ștrudel

  • 1. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pentru dînsul clienții... însemnau cafea turcească sau șvarț... baclava sau ștrudel de mere, după consumațiile de predilecție, cumpărături sau comenzi. C. PETRESCU, O. P. I 152.
      surse: DLRLC

etimologie: