13 definiții pentru ștrapaț strapaț strapață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștrapaț sn [At: ENC. ROM. / V: (reg) st~, ~păț sf, strapață, ~ie, ~ropație sf / Pl: ~uri / E: ger Strapaze, mg dal strapáció] (Reg) 1 Muncă. 2 Osteneală. 3 Alergătură. 4 (D. oameni; îla) De ~ De corvoadă (3). 5 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; îal) De dârvală (8).

*ștrapáț n., pl. urĭ (germ. strapaze, d. it. strapazzo, muncă grea, osteneală. V. strepezesc). Fam. Corvadă, muncă: haĭne de strapaț. – Și str-. V. dîrvală.

STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Reg.) Arșiță. – Cf. germ. Strapaze „muncă grea, oboseală”.

STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Reg.) Arșiță. – Cf. germ. Strapaze „muncă grea, oboseală”.

STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Mold.) Arșiță. Așa se năruiește și mănăstirea numită a Doamnei, a căriia păreți stau încă ca și cînd în pizma veacurilor, dar eu am găsit vitele mahalagiilor creștini adăpostindu-se într-însa de strapațul soarelui. La HEM 1746.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștrapáț (reg.) s. n., pl. ștrapáțuri

ștrapáț s. n., pl. ștrapáțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRAPÁȚ s. v. alergare, alergătură, caznă, chin, efort, forțare, fugă, goană, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, umblătură, umblet, zbatere.

ștrapaț s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. CAZNA. CHIN. EFORT. FORȚARE. FUGĂ. GOANĂ. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. UMBLĂTURĂ. UMBLET. ZBATERE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ștrapaț În MCD, p. 97, găsim ștrapatie „alergătură” (din Vîlcele), explicat de B. Todoran prin germ. Strapaze la p. 269, haine sau încălțăminte de ștropație „de purtare, de toate zilele” (din Petroșani), explicat de M. Homorodean prin magh. strapacipö „încălțăminte de dîrvală” (compus din ștrapa „osteneală” și cipö „gheată”). Avînd în vedere că în graiurile ardelene apare și ștrapă, ștroapă, Tamâs propune explicația prin magh. strapa, strapáció, cred că pe bună dreptate. Dar în București a circulat în deceniile trecute forma ștrapaț (de ștrapaț „de alergătură”), explicată corect, după părerea mea, de Scriban prin germană. Am avea deci aici un exemplu clar de etimologie multiplă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștrapáț, ștrapáțuri, s.n. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ștrapăț = a) (despre oameni) de corvoadă; b) (despre obiecte) de dârvală.

Intrare: ștrapaț
ștrapaț substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrapaț
  • ștrapațul
  • ștrapațu‑
plural
  • ștrapațuri
  • ștrapațurile
genitiv-dativ singular
  • ștrapaț
  • ștrapațului
plural
  • ștrapațuri
  • ștrapațurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strapaț
  • strapațul
  • strapațu‑
plural
  • strapațuri
  • strapațurile
genitiv-dativ singular
  • strapaț
  • strapațului
plural
  • strapațuri
  • strapațurilor
vocativ singular
plural
strapață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)