14 definiții pentru ștraif


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie. ♦ Linie, dungă. – Din germ. Streif.

ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie. ♦ Linie, dungă. – Din germ. Streif.

ștraif1 sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (înv) straf (reg) streaf, ~af (Pl: ~e), ~aft, ~reaf (Pl: ~e), ștrof sn, ~ă, ~rea sf / Pl: ~uri / E: ger Streif(e) (dal Straf, Straaf), mg stráf] 1 (Trs; Ban) Linie (de culoare). 2 (Reg) Vipușcă. 3 (Reg) Pată de altă culoare pe părul animalelor. 4 (Ban; îf ștraf) Bucată de piele cu care se înfășoară chișița calului pentru a o feri de loviri în timpul mersului. 5 (Tip) Fâșie de carton sau de material textil folosită în legătorie. 6 (Fit) Sistem de colecționare în care poziția mărcilor este în linie dreaptă.

ștraif2 sn [At: LEXIC REG. 110/ Pl: ? / E: ns cf ștrăifui] (Buc) Operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule.

ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Dungă, linie; fîșie, bandă. Trebuia doar să potrivești pe suprafața netedă a mașinii un semn, în așa fel încît... să nu rămînă din coală ștraifuri fără folos. PAS, Z. I 275.

ȘTRÁIF s.n. Dungă, bandă, linie, fâșie. ♦ (Filat.) Sistem de colecționare în care dispoziția mărcilor este în linie dreaptă. [Pron. ștraif, pl. -furi. / < germ. Streif].

ȘTRAIF s. n. dungă, bandă, linie, fâșie. ◊ ansamblu de mărci poștale, detașate dintr-o coală, dispuse în linie dreaptă. (< germ. Streif)

ȘTRAIF ~uri n. Fâșie îngustă dintr-un material textil, folosită la legat, întărit sau la împodobit ceva; bandă. /<germ. Streif[e]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRAIF s. bandă, bantă, fîșie. (Un ~ la mînecile cămășii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștraif s.n. (reg.) operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule.

ștráif, ștraifuri, s.n. – (reg.) 1. Linie, dungă colorată. 2. Pată cu culoare pe părul animalelor. – Din germ. Streif „dungă, fâșie” (DEX, MDA).

Intrare: ștraif
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștraif
  • ștraiful
  • ștraifu‑
plural
  • ștraifuri
  • ștraifurile
genitiv-dativ singular
  • ștraif
  • ștraifului
plural
  • ștraifuri
  • ștraifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștraif

  • 1. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie.
    exemple
    • Trebuia doar să potrivești pe suprafața netedă a mașinii un semn, în așa fel încît... să nu rămînă din coală ștraifuri fără folos. PAS, Z. I 275.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. filatelie Sistem de colecționare în care dispoziția mărcilor este în linie dreaptă.
      surse: DN

etimologie: