15 definiții pentru ștraf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ștraf2 sn [At: MAT. DIALECT. I, 97 / V: (reg) ~reaf / Pl: ~uri / E: ger (din Austria) Straf (wagen)] 1 (Reg) Camion (cu cai). 2 (Mun; îe) A umbla ca un ~reaf A hoinări.

ștraf1 sn [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 236 / V: (înv) st~, streaf (îrg) ~reaf, ~rof (reg) strio~, ștof, ~ref / Pl: ~uri / E: ger Strafe, rs штраф] 1 (Îvp) Amendă. 2 (Îvp; îlv) A pune (la) ~ (pe cineva) A amenda1 (pe cineva). 3 (Mun; pex; îf ștreaf) Obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite, până când proprietarul lor plătește amenda. 4 (Îrg) Pedeapsă. 5 (Reg) Joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Învechit) Amendă în bani; gloabă. Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.

ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).

ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștraf (înv.) s. n., pl. ștráfuri

ștraf s. n., pl. ștráfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRAF s. v. amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune.

ștraf s. v. AMENDĂ. CONDAMNARE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PENALITATE. PENALIZARE. SANCȚIUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștraf1, ștráfuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.

ștraf2, ștráfuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.

ștraf, ștrafuri, s.n. – (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai. A înlocuit, în a doua jumătate a sec. XX, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli. – Din germ. Straf (wagen) (MDA).

Intrare: ștraf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștraf
  • ștraful
  • ștrafu‑
plural
  • ștrafuri
  • ștrafurile
genitiv-dativ singular
  • ștraf
  • ștrafului
plural
  • ștrafuri
  • ștrafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștraf

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187.
      surse: DLRLC
    • Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40.
      surse: DLRLC
    • După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.
      surse: DLRLC

etimologie: