17 definiții pentru ștraf

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ștraf2 sn [At: MAT. DIALECT. I, 97 / V: (reg) ~reaf / Pl: ~uri / E: ger (din Austria) Straf (wagen)] 1 (Reg) Camion (cu cai). 2 (Mun; îe) A umbla ca un ~reaf A hoinări.

ștraf1 sn [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 236 / V: (înv) st~, streaf (îrg) ~reaf, ~rof (reg) strio~, ștof, ~ref / Pl: ~uri / E: ger Strafe, rs штраф] 1 (Îvp) Amendă. 2 (Îvp; îlv) A pune (la) ~ (pe cineva) A amenda1 (pe cineva). 3 (Mun; pex; îf ștreaf) Obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite, până când proprietarul lor plătește amenda. 4 (Îrg) Pedeapsă. 5 (Reg) Joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Învechit) Amendă în bani; gloabă. Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.

ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).

ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).

strioaf[1] sn vz ștraf1

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTRAF s. v. amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune.

ștraf s. v. AMENDĂ. CONDAMNARE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PENALITATE. PENALIZARE. SANCȚIUNE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștraf2, ștráfuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.

ștraf1, ștráfuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.

ștraf, ștrafuri, s.n. – (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai. A înlocuit, în a doua jumătate a sec. XX, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli. – Din germ. Straf (wagen) (MDA).

Intrare: ștraf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștraf
  • ștraful
  • ștrafu‑
plural
  • ștrafuri
  • ștrafurile
genitiv-dativ singular
  • ștraf
  • ștrafului
plural
  • ștrafuri
  • ștrafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștraf, ștrafurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Amendă, gloabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. DLRLC
    • format_quote Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. DLRLC
    • format_quote După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.