2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIFTUÍRE, știftuiri, s. f. Acțiunea de a știftui și rezultatul ei. – V. știftui.

ȘTIFTUÍRE, știftuiri, s. f. Acțiunea de a știftui și rezultatul ei. – V. știftui.

știftuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: știftui] 1-2 Fixare cu știfturi (1-2).

ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.

ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.

știftui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: știft + -ui] 1-2 A fixa cu știfturi (1-2).

A ȘTIFTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de încălțăminte sau piese de metal) A bate sau a prinde în știfturi. /știft + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

știftuíre s. f., g.-d. art. știftuírii; pl. știftuíri

știftuíre s. f., g.-d. art. știftuírii; pl. știftuíri

știftuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiésc, imperf. 3 sg. știftuiá; conj. prez. 3 să știftuiáscă

știftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiésc, imperf. 3 sg. știftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. știftuiáscă

Intrare: știftuire
știftuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știftuire
  • știftuirea
plural
  • știftuiri
  • știftuirile
genitiv-dativ singular
  • știftuiri
  • știftuirii
plural
  • știftuiri
  • știftuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: știftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știftui
  • știftuire
  • știftuit
  • știftuitu‑
  • știftuind
  • știftuindu‑
singular plural
  • știftuiește
  • știftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știftuiesc
(să)
  • știftuiesc
  • știftuiam
  • știftuii
  • știftuisem
a II-a (tu)
  • știftuiești
(să)
  • știftuiești
  • știftuiai
  • știftuiși
  • știftuiseși
a III-a (el, ea)
  • știftuiește
(să)
  • știftuiască
  • știftuia
  • știftui
  • știftuise
plural I (noi)
  • știftuim
(să)
  • știftuim
  • știftuiam
  • știftuirăm
  • știftuiserăm
  • știftuisem
a II-a (voi)
  • știftuiți
(să)
  • știftuiți
  • știftuiați
  • știftuirăți
  • știftuiserăți
  • știftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • știftuiesc
(să)
  • știftuiască
  • știftuiau
  • știftui
  • știftuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știftuire

  • 1. Acțiunea de a știftui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi știftui
    surse: DEX '09 DEX '98

știftui

  • 1. A pune știfturi.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Știft + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98