14 definiții pentru ștaier ștair


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTÁIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans la modă în secolul XIX; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: șta-ier.Var.: ștáir s. n.] – Din germ. Steier[walzer].

ștaier1 sn [At: C. STAMATI, P. 319 / V: (reg) stair, ~ir, ștra~ / Pl: ~e / E: ger Steier (walzer)] 1 (Înv) Dans originar din Știria, la modă în secolul trecut. 2 (Înv) Melodie după care se execută ștaierul1 (1). 3 (Mol; gmț) Ocară.

ștaier2 sn [At: JAHRESBER. X, 210 / V: (îrg) ștei~ / Pl: ~e / E: ger Steuer] (Ban; înv) Impozit.

ȘTÁIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans la modă în secolul trecut; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: sta-ier.Var.: ștáir s. n.] – Din germ. Steier[walzer].

ȘTÁIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans (originar din Stiria), la modă în secolul trecut. Boieri și cucoane Au să joace ștaier. ALECSANDRI, T. 127. – Variantă: ștáir (NEGRUZZI, S. III 66) s. n.

ȘTÁIER s. n. dans la modă în secolul trecut; melodia corespunzătoare. (< germ. Steier/walzer/)

ȘTÁIER ~e n. mai ales art. 1) Dans de origine germană. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. șta-ier] /<germ. Steier[walzer]

*ștáĭer n., pl. e (germ. steier-walzer, vals stirian, de unde și ung. stájer). Vechĭ. Vals șopăit. Fig. Iron. (Mold.). Ocară, pleaftură, faĭer: ĭ-a tras un ștaĭer.

ȘTÁIR s. n. v. ștaier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștáier (înv.) (șta-ier) s. n., pl. ștáiere

ștáier s. n. (sil. șta-ier), pl. ștáiere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTÁIER s. v. bir, dare, impozit.

Intrare: ștaier
  • silabație: șta-ier info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștaier
  • ștaierul
  • ștaieru‑
plural
  • ștaiere
  • ștaierele
genitiv-dativ singular
  • ștaier
  • ștaierului
plural
  • ștaiere
  • ștaierelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștair
  • ștairul
  • ștairu‑
plural
  • ștaire
  • ștairele
genitiv-dativ singular
  • ștair
  • ștairului
plural
  • ștaire
  • ștairelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștaier ștair

  • 1. Numele unui dans la modă în secolul XIX; melodie după care se executa acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Boieri și cucoane Au să joace ștaier. ALECSANDRI, T. 127.
      surse: DLRLC

etimologie: