11 definiții pentru ștafetar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAFETÁR, ștafetari, s. m. (Înv.) Ștafetă (1). – Ștafetă + suf. -ar.

ȘTAFETÁR, ștafetari, s. m. (Înv.) Ștafetă (1). – Ștafetă + suf. -ar.

ștafetar sm [At: ISPIRESCU, L. 330 / V: (înv) st~ / Pl: ~i / E: ștafetă + -ar] 1 (Îvr) Ștafetă (1). 2 (Fam; irn) Persoană bârfitoare Si: (fam) ștafetă (4).

ȘTAFETÁR, ștafetari, s. m. (Învechit) Persoană care duce un mesaj; ștafetă (1). Vulturul se va duce ca șta- fetar să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330.

ȘTAFETÁR ~i m. înv. Curier special pentru mesaje urgente. /ștafetă + suf. ~ar

ștafetar m. ștafetă: vulturul se va duce ca ștafetar ISP.

ștafe sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 269 / V: (rar) st~, (îvr) eștafet (Pl: -uri) sn, stafet (Pl: ~eți) sm / Pl: ~te / E: ger Stafette, it staffetta, fr estafette] 1 (Înv) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: (îvr) ștafetar (1). 2 Mesaj urgent (dus de un curier special). 3 (Pex) Veste. 4 (Fam; irn) Ștafetar (2). 5 (Fam; irn) Bârfă. 6 (Pfm; îlv) A umbla cu ~ta sau a duce ~ta A bârfi (3). 7 (Spc) Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. 8 (Spc) Manifestare sportivă la care participă mai multe echipe, fiecare dintre ele având de parcurs câte o etapă, pentru a-și transmite succesiv câte un obiect simbolic, care trebuie depus la punctul final. 9 (Spc) Sportiv care participă la o ștafetă (7-8). 10 (Spc) Obiect convențional sau simbolic pe care sportivii și-l transmit succesiv într-o ștafetă (7-8).

stafetár m. Fam. Curier (călare). Pop. șt-. V. olăcar și lipcan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștafetár (rar) s. m., pl. ștafetári

ștafetár s. m., pl. ștafetári

Intrare: ștafetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștafetar
  • ștafetarul
  • ștafetaru‑
plural
  • ștafetari
  • ștafetarii
genitiv-dativ singular
  • ștafetar
  • ștafetarului
plural
  • ștafetari
  • ștafetarilor
vocativ singular
  • ștafetarule
  • ștafetare
plural
  • ștafetarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștafetar

etimologie:

  • Ștafetă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98