3 intrări
Articole pe această temă:
20 de definiții
ȘTAB, (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. stab.
ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAB, (1) ștaburi, s. n., și (2) ștabi, s. m. 1. (Germanism învechit) Stat-major. Rugasem pe doctorul ștabului să-mi dea vrun leac. RUSSO, O. 49. ◊ Fig. Craiul sta ocolit d-o numeroasă curte; Cerbii cu coarne lungi, urșii cu coade scurte Alcătuiau un ștab vrednic a fi privit. ALEXANDRESCU, P. 128. ♦ (Cu sens colectiv) Ofițerii care alcătuiesc statul-major; p. ext. grup de ofițeri superiori. Nu e de loc bucuros acum, cînd vede venind pe poteca de pietricele dinspre cancelarie, ștabul. CAMIL PETRESCU, O. I 245. Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. Această comisie a venit în adevăr, compusă fiind de un aghiotant domnesc german... și de un ștab-ofițer austriac. I. IONESCU, M. 29. 2. (Astăzi familiar) Șef, conducător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștab2 (stat-major) (înv.) s. n., pl. ștáburi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștab1 (ofițer superior, șef) (înv., fam.) s. m., pl. ștabi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTAB s. v. conducător, stat-major, șef.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAB s. m. (fam.) persoană de vază pe plan social; șef, conducător. (< germ. Stab)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștab (ștaburi), s. n. – 1. (Înv.) Stat Major. – 2. (S. m.) Ofițer din Statul Major. Germ. Stab, prin intermediul rus. štab (Candrea). Este dubletul lui șteap, s. m. (spin, mărăcine), prin intermediul săs. stap (Drăganu, Dacor., III, 709; cf. Graur, BL, III, 43), cf. sb. štap, rus. štepa (în Munt., mai curînd în forma ștep).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAB2 ~i m. fam. Persoană care face parte din conducerea unei instituții, organizații etc.; conducător; șef. /<germ. Stab, rus. štab
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAB1 ~uri n. Organ de conducere a forțelor armate; stat-major. /<germ. Stab, rus. štab
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștab n. stat-major: ștabul regimentului. [Nemț. (GENERAL)STAB].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștab n., pl. urĭ (rus. štab, d. germ. [general]-stab). Vechĭ. Stat-major. Sediŭ: ștabu regimentuluĭ. V. dejurstvă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștab-ofițér (înv.) s. m.[1], pl. ștab-ofițéri corectată
- În original s. n. — gall
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ștab (stat-major) s. n., pl. ștáburi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștab (ofițer superior, șef) s. m., pl. ștabi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ȘTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștab s. v. CONDUCĂTOR. STAT-MAJOR. ȘEF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștab-ofițér s. m., pl. ștab-ofițéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ștab (persoană)
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Nu e de loc bucuros acum, cînd vede venind pe poteca de pietricele dinspre cancelarie, ștabul. CAMIL PETRESCU, O. I 245.surse: DLRLC
-
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: conducător mahăr șef, -ă
etimologie:
- limba germană Stabsurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
- limba rusă štabsurse: DEX '09 DEX '98
ștab (stat-major)
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Rugasem pe doctorul ștabului să-mi dea vrun leac. RUSSO, O. 49.surse: DLRLC
- figurat Craiul sta ocolit d-o numeroasă curte; Cerbii cu coarne lungi, urșii cu coade scurte Alcătuiau un ștab vrednic a fi privit. ALEXANDRESCU, P. 128.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba germană Stabsurse: DEX '09 DEX '98
- limba rusă štabsurse: DEX '09 DEX '98
ștab-ofițer
- 1. Ofițer de stat-major.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- Această comisie a venit în adevăr, compusă fiind de un aghiotant domnesc german... și de un ștab-ofițer austriac. I. IONESCU, M. 29.surse: DLRLC
-