7 definiții pentru șt șșșt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘT interj. Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să facă liniște. – Onomatopee.

ȘT interj. Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să facă liniște. – Onomatopee.

șt i [At: SCRIBAN, D. 1273 / E: fo] (De obicei cu „ș” prelungit) 1 Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să tacă. 2 (Reg) Cuvânt cu care se opresc caii.

st i [At: VALIAN, V. / V: ss, st, tst / E: fo] (Adesea cu „s” repetat) Cuvânt prin care: 1-2 Se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște Si: taci, tăcere!, (pop) țist!, (reg) meclez1, (arg) mucles! Vz pst!. 3 Se cere cuiva să nu mai spună nimic și să fie atent la ceva Si: taci, tăcere!, (pop) țist!, (reg) meclez1, (arg) mucles! Vz pst!.

1) st și șt, interj. de impus tăcere fără să strigi. V. pst și țîst.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șt
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șt
șșșt interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șșșt

șt șșșt

  • 1. Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să facă liniște.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: